http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/26588 Mon, 27 Apr 2026 04:38:24 GMT 2026-04-27T04:38:24Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/26737 Metode de determinare a biodisponibilității pulberilor combinate Mazur, Ecaterina; Andronachi (Pumnea), Gabriela; Valica, Vladimir Introducere. Biodisponibilitatea (BD) este cantitatea de substanță activă (SA) care ajunge în circulația sistemică nemodificată sau în formă de metabolit activ cu manifestarea efectului terapeutic la locul de acțiune, precum și viteza cu care are loc acest proces. Evident, că pentru a oferi un efect terapeutic, nu este suficient ca substanța activă să între pur și simplu în organism. Este necesar ca doza corectă de substanță activă să ajungă la țintă și să-și exercite efectul. De aceea BD joacă un rol important în evaluarea eficacității medicamentului și poate fi evaluată prin metode in vivo (determinarea SA la locul de absorbție, de eliminare efectuată prin studiile farmacocinetice pe animale) și in vitro (determinarea SA în afara sistemului biologic, utilizând ca modele ale sistemelor biologice diverse culturi sau testul de dizolvare). Scopul lucrării. Evaluarea metodelor de determinare a biodisponibilității formelor solide (pulberi combinate). Material și metode. Pentru realizarea studiului au fost cercetate 31 articole științifice prin utilizarea bazelor de date: PubMed, MEDLINE, SciSearch, The Thomson Corporation și Cochrane Electronic Library. Rezultate. Din sursele evaluate s-a stabilit, că pentru determinarea BD in vitro cel mai frecvent este utilizat testul de dizolvare, folosind diferite medii farmacopeice: soluții cu pH 1,2; 4,5 și 6,8, care modelează mediile stomacului, duodenuluiși intestinuluisubțire. Volumul mediului de dizolvare este de obicei 500-1000 ml; în calitate de dispozitive pentru plasarea formei farmaceutice servesc coșul rotativ (capsule), palete (comprimate) sau celula de curgere (pulberi, granule), cu o viteză de rotație cuprinsă între 25-150 rpm. Temperatura este setată la 37±0,50C și se determină timpul, în care trebuie să se dizolve cel puțin 75% din doza nominală. În intervale de timp prestabilite, se prelevează mostre din lichidul de dizolvare și se măsoară concentrația SA cedate din forma farmaceutică solidă prin tehnici analitice, precum cromatografia lichidă de înaltă performanță (HPLC) sau altele metode aplicabile pentru SA analizată. Pentru determinarea BD in vitro se mai utilizează metoda de transport transmembranar, modelarea farmacocinetică computerizată, metoda de dializă, sisteme de perfuzie intestinală. Există mai multe metode și tehnici utilizate pentru a evalua biodisponibilitatea in vivo. Printre acestea se numără studii clinice de biodisponibilitate, studiile farmacocinetice și de bioechivalență, metode de marcare isotopic, studii de urmărire a excreției, studii de imagistică medical, monitorizarea parametrilor farmacodinamici, sisteme de administrare controlată. Concluzii. Rezultatele acestui studiu relevă, că este foarte important să se aleagă șisă se combine metodele potrivite în funcție de obiectivele specifice ale cercetării sau dezvoltării unui medicament sau a unei substanțe active. De asemenea, trebuie avute în vedere aspectele etice și de siguranță în desfășurarea studiilor in vitro și in vivo.; Introduction. Bioavailability (BD) is the amount of active substance (SA) that reaches the systemic circulation unchanged or in the form of an active metabolite with the manifestation of the therapeutic effect at the site of action, as well as the speed with which this process occurs. Obviously, to provide a therapeutic effect, it is not enough for the active substance to simply enter the body. It is necessary for the correct dose of the active substance to reach the target and exert its effect. That is why BD plays an important role in the evaluation of drug efficacy and can be evaluated by methods in vivo (determination of SA at the site of absorption, elimination carried out by pharmacokinetic studies on animals) and in vitro (determination of SA outside the biologicalsystem, using as models of biological systems various cultures or the dissolution test). Aim of the study. Evaluation of methods for determining the bioavailability of solid forms (combined powders). Material and methods. To carry out the study, 31 scientific articles were researched using the following databases: PubMed, MEDLINE, SciSearch, The Thomson Corporation and Cochrane Electronic Library.Results. From the evaluated sources, it was established that for the determination of BD in vitro, the dissolution test is most frequently used, using different pharmacopoeial media: pH 1.2 solutions; 4.5 and 6.8, which shape the stomach, duodenum and small intestine environments. The volume of the dissolution medium is usually 500- 1000 ml; as devices for placing the pharmaceutical form serve the rotating basket (capsules), paddles (tablets) or flow cell (powders, granules), with a rotation speed between 25-150 rpm. The temperature is set to 37±0.50C and the time is determined, in which at least 75% of the nominal dose must dissolve. At predetermined time intervals, the dissolution liquid is sampled and the concentration of SA released from the solid pharmaceutical form is measured by analytical techniques such as high performance liquid chromatography (HPLC) or other methods applicable to the analyzed SA. To determine BD in vitro, the transmembrane transport method, computerized pharmacokinetic modeling, dialysis method, intestinal perfusion systems are also used. There are several methods and techniques used to assess bioavailability in vivo. These include clinical bioavailability studies, pharmacokinetic and bioequivalence studies, isotopic labeling methods, excretion tracking studies, medical imaging studies, monitoring of pharmacodynamic parameters, controlled administration systems. Conclusions. The results of this study reveal that it is very important to choose and combine the right methods according to the specific objectives of the research or development of a drug or an active substance. Ethical and safety aspects must also be considered in conducting in vitro and in vivo studies. Sun, 01 Jan 2023 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/26737 2023-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/26736 Selectarea sărurilor de magneziu cu o biodisponibilitate înaltă și analiza acestora Mazur, Ecaterina; Nicolaescu, Maria; Valica, Vladimir Introducere. Magneziul (Mg) este al patrulea cel mai răspândit macroelement din organismul uman după sodiu, potasiu și calciu, care răspunde de desfășurarea multor reacții biochimice. Selectarea sării de Mg cu biodisponibilitatea înaltă, care ar asigura eficacitate maximă în corelare cu scopul de aplicare, este o problemă actuală. Produse cu conținut de Mg se regăsesc într-un asortiment bogat pe piața farmaceutică a republicii Moldova, reprezinte de săruri anorganice (sulfat, clorura, oxid, hidroxid, carbonat) sau organice (citrat, lactat, gluconat, aspartat, orotat). Biodisponibilitatea sărurilor de Mg se testează in vitro atât prin utilizarea unui simulator al ecosistemului microbian intestinal uman (SHIME®) sau prin teste de dizolvare, iar in vivo prin monitorizarea nivelurilor serice de magneziu [1,2]. Scopul lucrării. Evaluarea datelor bibliografice cu referire la biodisponibilitatea sărurilor de MG și criteriile de selectarea a acestora. Material și metode. Pentru realizarea studiului au fost analizate 37 articole științifice, prin accesarea bazelor de date PubMed Central © Cochrane Electronic Library, MEDLINE databases, CAB Abstracts © CAB și SciSearch © The Thomson Corporation. Rezultate. Absorbția intestinală a Mg este dependentă de diferiți factori endogeniși de cei exogeni. Astfel, având în vedere căile generale de absorbție intestinală, nu este recomandat să se consume Mg concomitent cu suplimente de calciu și fier din cauza diminuării conținutului acestora. Conform studiilor evaluate, realizate pe subiecți sănătoși s-a stabilit, că sărurile organice ale Mg au biodisponibilitate mai mare decât sărurile anorganice, bazându-se pe calculele concentrației plasmatice și a excreției urinare la momente diferite după administrare. De aceea sărurile anorganice nu se folosesc pentru a restabili aportul zilnic necesar de Mg. Astfel, combinația de Mg cu piridoxina (VitB6) este considerată foarte reușită, deoarece aceste substanțe își îmbunătățesc reciproc eficiența, iar VitB6 îmbunătățește absorbția macroelementului, își menține concentrația intracelulară și oferă cel mai bun rezultat terapeutic. Concluzii. Conform studiilor clinice evaluate privind biodisponibilitatea diferitelor săruri de magneziu s-a depistat, că sărurile organice de magneziu au o biodisponibilitate de 50-60%, mai mare decât la sărurile anorganice (30-40%). Datele disponibile sugerează că studiile de biodisponibilitate prin metodologia in vitro oferă informații valide pentru a prezice rezultatele și eficacitatea in vivo. Cunoașterea biodisponibilității unui medicament este importantă pentru stabilirea modului sau a duratei de administrare.; Introduction. Magnesium (Mg) is the fourth most widespread macroelement in the human body after sodium, potassium and calcium, which is responsible for the development of many biochemical reactions. The selection of Mg salt with high bioavailability, which would ensure maximum efficacy in relation to the purpose of application, is a current problem. Products with Mg content can be found in a rich assortment on the pharmaceutical market of the Republic of Moldova, representing inorganic (sulfate, chloride, oxide, hydroxide, carbonate) or organic (citrate, lactate, gluconate, aspartate, orotate) salts. The bioavailability of Mg saltsistested in vitro both by using a simulator of the human intestinal microbial ecosystem (SHIME®) or by dissolution tests, and in vivo by monitoring serum magnesium levels[1,2]. Aim of the study. Evaluation of bibliographic data with reference to the bioavailability of GM salts and theirselection criteria. Material and methods. To carry out the study, 37 scientific articles were analyzed by accessing the databases PubMed Central © Cochrane Electronic Library, MEDLINE databases, CAB Abstracts © CAB and SciSearch © The Thomson Corporation. Results. Intestinal absorption ofMg isdependent on various endogenous and exogenous factors. Thus, considering the general intestinal absorption pathways, it is not recommended to consume Mg simultaneously with calcium and iron supplements due to the decrease in their content. According to the studies evaluated, performed on healthy subjects, it was determined that the organic salts of Mg have a higher bioavailability than the inorganic salts, based on calculations of plasma concentration and urinary excretion at different times after administration. That is why inorganic salts are not used to restore the necessary daily intake ofMg. Thus, the combination of Mgwith pyridoxine (VitB6)is considered very successful, because these substances improve each other's efficiency, and VitB6 improves the absorption of the macroelement, maintains its intracellular concentration and providesthe best therapeutic result. Conclusions. According to clinical studies evaluated on the bioavailability of different magnesium salts, it was found that organic magnesium salts have a bioavailability of 50-60%, higher than inorganic salts(30-40%). Available data suggestthat bioavailability studies by in vitro methodology provide valid information to predict in vivo outcomes and efficacy. Knowing the bioavailability of a drug isimportant for determining how or when to administer it. Sun, 01 Jan 2023 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/26736 2023-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/26735 Determinarea termenului de valabilitate a soluțiilor magistrale pentru electroforeză Plămădeală, Daniela; Ștefaneț, Tatiana; Treapițîna, Tatiana; Valica, Vladimir Introducere. Tehnica de electroforeză utilizează curent electric pentru a transporta substanțe medicamentoase prin piele și țesuturi în corpul pacientului. Soluțiile magistrale utilizate pentru electroforeză, rămân până în prezent, o procedură eficientă în tratamentul de recuperare și reabilitare a unor maladii. Controlul calității soluțiilor magistrale se desfășoară conform prevederilor Ordinului MS RM Nr.10 din 06.01.2006 „Cu privire la supravegherea calității formelor medicamentoase preparate în farmacii”. Însă în acest ordin nu este specificat termenul de valabilitate pentru formele magistrale. Pentru studiu au fost selectate 4 forme farmaceutice din cele mai solicitate din cadrul Secției Forme Magistrale a Centrului Farmaceutic Universitar „Vasile Procopișin” USMF „Nicolae Testemițanu” - iodură de potasiu 3%, bromură de sodiu 5%, clorură de calciu 3% șisulfat de magneziu 5%. Scopul lucrării. Elaborarea unei metode optime de analiză și determinarea termenului de valabilitate în timp real a formelor farmaceutice studiate. Material și metode. Prepararea formelor farmaceutice s-a efectuat conform cerințelor prevăzute de monografia farmacopeică „Soluții”. Metoda de analiză a formelor cercetate au fost elaborate reieșind din structura chimică a substanțelor. Pentru dozare au fost propuse următoarele metode: argentometria (KI, NaBr), complexonometria (MgSO4, CaCl2). Ca metodă de stabilire a termenului de valabilitate a fost propusă metoda determinării în timp real. Rezultate. A fost propusă metoda optimă de analiză pentru formele studiate (identificarea și dozarea). Rezultatele determinărilor cantitative au fost prelucrate statistic. Eroarea relativă medie (E%) este: pentru soluția iodură de potasiu 3% ±0,425%, pentru soluția bromură de sodiu 5% ±0,625%, pentru soluția clorură de calciu 3% ±0,861, pentru soluția sulfat de magneziu 5% ±1,448. Controlul indicilor calității formelor analizate s-au efectuat în conformitate cu cerințele FR X, ordinului MS RM Nr.10 din 06.01.2006. Pentru determinarea termenului de valabilitate au fost preparate câte 3 serii de soluții pentru fiecare formă farmaceutică cercetată care s-au analizat conform cerințelor enumerate mai sus cu periodicitatea de 7 zile. Concluzii. În urma studiului efectuat au fost propuse metode optime de analiză a formelor farmaceutice magistrale - soluții utilizate pentru electroforeză. Termen de valabilitate stabilit pentru soluții studiate este: pentru soluția clorură de calciu 3% și soluția sulfat de magneziu 5% cel puțin 30 de zile, pentru soluția iodură de potasiu 3% și bromura de sodiu 5% - cel puțin 60 de zile.; Introduction. The technique of electrophoresis uses electric current to transport medicinal substances through the skin and tissues into the patient's body. Magistral solutions used for electrophoresis remain, until now, an effective procedure in the treatment and rehabilitation of certain diseases. The quality control of magistral solutions is carried out in accordance with the provisions of the Ministry of Health Order No. 10 of January 6, 2006, „Regarding the quality control of pharmaceutical forms prepared in pharmacies”. However, this order does not specify the expiration term for magistral forms. For the study, 4 pharmaceutical forms were selected from the most requested within the Magistral Forms Section of the University Pharmaceutical Center „Vasile Procopișin” of the State University of Medicine and Pharmacy „Nicolae Testemițanu” - 3% potassium iodide, 5% sodium bromide, 3% calcium chloride, and 5% magnesium sulfate. Aim of the study. Development of an optimal analysis method and determination of the real-time shelf life of the studied pharmaceutical forms.Material and methods. The preparation of pharmaceutical forms was carried out in accordance with the requirements outlined in the pharmacopeial monograph „Solutions”. The analysis method for the researched forms was developed based on the chemicalstructure of the substances. The following methods were proposed for dosage: argentometry (KI, NaBr), complexometry (MgSO4, CaCl2). As a method for determining the shelf life, the real-time determination method was suggested. Results. The optimal analysis method for the studied forms (identification and dosage) was proposed. The results of quantitative determinations were statistically processed. The average relative error (E%) is: for the 3% potassium iodide solution ±0.425%, for the 5% sodium bromide solution ±0.625%, for the 3% calcium chloride solution ±0.861%, for the 5% magnesium sulfate solution ±1.448%. The control of the quality indices of the analyzed forms was carried out in accordance with the requirements of the Romanian Pharmacopoeia X, Ministry of Health Order No. 10 of January 6, 2006. For determining the shelf life, three series of solutions for each researched pharmaceutical form were prepared and analyzed in accordance with the aforementioned requirements every 7 days. Conclusions. As a result of the conducted study, optimal analysis methods were proposed for magistral pharmaceutical forms - solutions used for electrophoresis. The established shelf life for the studied solutions is: for the 3% calcium chloride solution and 5% magnesium sulfate solution, at least 30 days, for the 3% potassium iodide solution and 5% sodium bromide solution - at least 60 days. Sun, 01 Jan 2023 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/26735 2023-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/26734 Istoricul utilizării suplimentelor alimentare Rusu, Mădălina; Movilă, Alina; Grițcan, Ana; Bozbei, Iulia; Uncu, Livia Introducere. Utilizarea pe larg a alimentelor ca medicamente are rădăcini adânci. Drept dovadă sunt textele medicale antice, precum cele egiptene, grecești și romane, ce descriu aplicații medicale ale usturoiului, ciocolatei, considerată ca un remediu de către medicii europeni din sec. XVIII-lea, iar proverbul „un măr pe zi ține doctorul departe" rămâne actual și până în prezent. Scopul lucrării. Studierea istoricului dezvoltării suplimentelor alimentare (SA). Material și metode. Evaluarea a peste 93 de publicații științifice prin metode de analiză și interpretare (Google academic, MEDLINE, PubMed). Rezultate. Etapele de dezvoltare a SA sunt lungi și complexe, iar utilizarea acestora are rădăcini în diverse culturi și perioade istorice. În 1747, chirurgul scoțian James Lind a descoperit că citricele au ajutat la prevenirea scorbutului, ulterior fiind demonstrat faptul, că scorbutul este o boală cauzată de deficiența de vitamina C, ce se conține în citrice. Istoriile, unde bătrânii îndeamnă femeile însărcinate să introducă un cui de fier într-un măr, iar a doua zi să-l consume, a putut fi explicat mult mai târziu: acizii din măr transformă fierul într-o formă biodisponibilă, și fiind consumată odată cu mărul aceasta asigura o profilaxie a anemiei. Studiile din anii 1950-1960 au arătat, că consumul de alimente expuse la ustensile din fier determină o creștere semnificativă a valorilor hemoglobinei la oameni. Primele SA sub formă de tablete și capsule au începutsă se producă la începutulsec. XX. În anii 1930, au fost introduse suplimentele pe bază de ulei de pește pentru a furniza acizi grași omega3. Actualmente, gama de SA a crescut considerabil, punând baza unei adevărate industrii producătoare. Bazele legislative privind SA au fost stabilite în SUA după dezbateri îndelungate între Food and Drug Administration (FDA) și producători, respectiv consumatori. În cadrul Uniunii Europene, actul legislativ inițial specific pentru SA a fost " DIRECTIVE 2002/46/EC OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL” din 10 iunie 2002. În România, primul act legislativ legat de SA a apărut în 2000, emis de Ministerul Sănătății. În 2002 a fost publicată OUG 97/2002 care a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 57/2003 incluzând și articole specifice referitoare la SA, în vigoare până în prezent. În Republica Moldova, prima legislație specifică privind SA a fost adoptată în anul 2006 prin intermediul Legii nr. 281 privind produsele alimentare și suplimentele alimentare. Concluzii. Studiul etapelor evolutive ale SA denotă o dezvoltare vertiginoasă în ultimii 20 de ani. SA pot juca un rol important în asigurarea unei nutriții adecvate și în menținerea sănătății, dar este esențial să fie utilizate în mod corespunzătorși în contextul unei diete echilibrate.; Introduction. The widespread use of food as medicine has deep roots. As proof are the ancient medical texts, such as the Egyptian, Greek and Roman ones, which describe medical applications of garlic, chocolate, considered as a remedy by European doctors in the century. 18th century, and the proverb "an apple a day keeps the doctor away" remains current to this day. Aim of the study. To study the history of the development of dietary supplements (SA). Material and methods. Evaluation of more than 93 scientific publications through analysis and interpretation methods (Google academic, MEDLINE, PubMed). Results. The developmental stages of SA are long and complex, and their use is rooted in various cultures and historical periods. In 1747, the Scottish surgeon James Lind discovered that citrus fruits helped prevent scurvy, later proving thatscurvy is a disease caused by vitamin C deficiency, which is contained in citrus fruits. The stories, where the elders urged pregnant women to insert an iron nail into an apple, and the next day to consume it, could be explainedmuch later:the acidsin the apple transform the iron into a bioavailable form, and being consumed once with the apple it provides a prophylaxis of anemia. Studies from the 1950s and 1960s showed that the consumption of food exposed to iron utensils causes a significant increase in hemoglobin valuesin humans. The first SA in the form of tablets and capsules began to be produced at the beginning of the century. 20th In the 1930s, fish oil supplements were introduced to provide omega-3 fatty acids. Currently, the range of SA has grown considerably, laying the foundation for a real manufacturing industry. The legal basis for SA was established in the USA after long debates between the Food and Drug Administration (FDA) and manufacturers and consumers respectively. Within the European Union, the initialspecific legislative actfor SA was "DIRECTIVE 2002/46/EC OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL" of June 10, 2002. In Romania, the first legislative act related to SA appeared in 2000, issued by the Ministry of Health. In 2002, GEO 97/2002 was published, which was approved with amendments and additions by Law No. 57/2003, including specific articles related to AS, in force until now. In the Republic of Moldova, the first specific legislation regarding AS was adopted in 2006 through Law No. 281 on food products and food supplements. Conclusions. The study of the evolutionary stages of AS shows a rapid development in the last 20 years. SA can play an important role in ensuring adequate nutrition and maintaining health, but it is essential that they are used appropriately and in the context of a balanced diet. Sun, 01 Jan 2023 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/26734 2023-01-01T00:00:00Z