http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/27179 Mon, 13 Apr 2026 09:52:27 GMT 2026-04-13T09:52:27Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/27240 Complicații asociate cu alegerea metodei de fixare construcțiilor protetice pe suport implantar Lupu, Daniel Rezumat. Articolul examinează complicațiile asociate cu metodele de fixare a construcțiilor protetice pe suport implantar, comparând cimentarea și înșurubarea. Studiul a relevat că fixarea prin cimentare prezintă un risc mai mare de complicații biologice, cum ar fi periimplantita și pierderea osoasă, în timp ce fixarea prin înșurubare este asociată cu un risc crescut de complicații tehnice, cum ar fi slăbirea sau fracturarea șuruburilor. Ambele metode au avantaje și dezavantaje distincte, dar necesită luarea în considerare a complicațiilor posibile pentru a alege metoda optimă.; Abstract. The article examines the complications associated with methods of fixing prosthetic constructions on implant support, comparing cementation and screwing. The study revealed that cementation fixation presents a higher risk of biological complications, such as peri-implantitis and bone loss, while screw fixation is associated with an increased risk of technical complications, such as screw loosening or fracturing. Both methods have distinct advantages and disadvantages, but require consideration of possible complications to choose the optimal method. Mon, 01 Jan 2024 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/27240 2024-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/27239 Modificările morfologice ale țesutului gingival în gingivita hipertrofică Musteaţă, Olesea; Ciobanu, Sergiu Introducere: Gingivita hipertrofică (GH) în contextul bolilor parodontale reprezintă un proces patologic cronic de tip proliferativ, cu implicarea epiteliului și țesutului conjunctiv al mucoasei gingivale. Această afecțiune determină un defect estetic cu pierderea aspectului anatomic al gingiei dar cu lipsa proceselor distructive în țesutul osos. Frecvența GH constituie circa 3%-5% din volumul total al patologiei orale, preponderent afectând persoane tinere și având impact nociv asupra sănătății orale și calității vieții pacientului. Scopul studiului: Evaluarea modificărilor morfologice în gingivita hipertrofică prin metode macroscopice și microscopice a materialului obținut prin biopsie. Material și metode: În total au fost examinate 90 de bioptate prelevate de la 63 pacienți cu vârsta cuprinsă între 18-40 ani, diagnosticați cu GH indusă de placa bacteriană și favorizată de lucrări protetice fixe, obturații coronare, procese carioase. Pacienții incluși în studiu nu prezentau patologii severe concomitente și asociate. Materialul biologic s-a recoltat prin metoda de biopsie prin incizie, s-a fixat imediat în formalină neutră de 10 % și transportat la laborator. Astfel, prepararea materialului de studiu a inclus următoarele etape: colectarea materialului, fixarea, deshidratarea, clarifierea, includerea în parafină. La microtom au fost confecționate secțiuni de 3-4 µm, care după deparafinare au fost colorate cu hematoxilină și eozină. Preparatele histologice au fost studiate la microscopul optic dotat cu cameră digitală. Aspectul microscopic al secțiunilor a fost documentat prin fotografii color. Rezultate: Studiul microscopic al materialului obținut prin biopsie a demonstrat modificări atât în epiteliul mucoasei gingivale, cât și a țesutului conjunctiv al corionului. Epiteliul suportă hipertrofie prin hiperplazie cu fenomene de acantoză, paracheratoză, spongioză, distrofie hidropică și vacuolară, infiltrare cu leucocite. În unele cazuri epiteliul a fost supus eroziunii, rareori până la ulcerație. Modificări severe suferă și țesutul conjunctiv al corionului mucoasei – edem, hiperemie și hemoragii, declanșarea proceselor inflamatorii cu infiltrare granulocitară apoi și limfocito-plasmocitară atât a stratului papilar cât și celui profund al lamelei proprii a mucoasei. În cazul eroziunilor sau ulcerației în corion se dezvoltă țesut de granulație pronunțat vascularizat și infiltrat cu limfocite. Concluzii: Metoda morfopatologică utilizată reprezintă o metodă complementară relevantă și informativă care confirmă diagnosticul clinic de GH. Suportul histologic al GH pune în evidență un proces de hipertrofie, cât și unul de hiperplazie, care se poate asocia cu o creștere a matrixului extracelular.; Background: Hypertrophic gingivitis (HG) in the context of periodontal diseases represents a chronic proliferative pathological process, involving the epithelium and connective tissue of the gingival mucosa. This condition causes an aesthetic defect with the loss of the anatomical appearance of the gingiva but with the lack of destructive processes in the bone tissue. The frequency of HG constitutes about 3%-5% of the total volume of oral pathology, mainly affecting young people and having a harmful impact on oral health and the patient’s quality of life. The purpose of the study: Evaluation of morphological changes in hypertrophic gingivitis by macroscopic and microscopic investigations of the material obtained by biopsy. Material and methods: A total of 90 biopsies were examined taken from 63 patients, aged between 18-40 years old. HG was induced by bacterial plaque and favored by fixed partial dentures, coronary fillings, carious processes. The patients included in the study had no concomitant and associated severe pathologies. Biological material was harvested by the incisional biopsy method, immediately fixed in 10% neutral formalin and transported to the laboratory. Thus, the preparation of the study material included the following stages: material collection, fixation, dehydration, clarification, embedding in paraffin. Sections of 3-4 µm were made with microtome. After deparaffinization, the sections were stained with hematoxylin and eosin. The histological preparations were studied under the optical microscope equipped with a digital camera. The microscopic appearance of the sections was documented by color photographs. Results: The microscopic study of the material obtained by biopsy demonstrated changes both in the epithelium of the gingival mucosa and in the connective tissue of the chorion. The epithelium undergoes hypertrophy through hyperplasia with phenomena of acanthosis, parakeratosis, spongiosis, hydropic and vacuolar dystrophy, leukocyte infiltration. In some cases the epithelium was subjected to erosion, rarely to ulceration. The connective tissue of the chorion of the mucosa also undergoes severe changes – edema, hyperemia and hemorrhages, the triggering of inflammatory processes with granulocytic and then lymphocytic-plasmocytic infiltration of both the papillary and the deep layer of the proper lamella of the mucosa. In cases of erosions or ulceration of the chorion, the marked vascularized granulation tissue and lymphocyte infiltrates develop. Conclusions: The used morphopathological method represents a relevant and informative complementary option that confirms the clinical diagnosis of HG. The histological support of HG highlights a process of hypertrophy, as well as one of hyperplasia, which can be associated with an increase of the extracellular matrix. Mon, 01 Jan 2024 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/27239 2024-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/27238 Evaluarea radiologică a relației interproximale la dinții laterali după tratament Ababii, Victoria; Gorea, Corneliu Introducere. Relația interproximală este definită ca raportul între dinții vecini ai aceluiași arc dentar sau relația care există între suprafața mezială a unui dinte și suprafața distală a dintelui alăturat. Ca element al ansamblului interproximal, contactul interdentar este unitatea anatomofuncțională care contribuie la stabilizarea dinților, menținerea integrității arcadei dentare, protejarea papilei și prevenirea impactării alimentare. Scopul lucrării. Evaluarea radiologică a morfologiei proximale, adaptării marginale a restaurărilor și a poziționării contactului interdentar obținut la dinții laterali. Material și metode. În studiu au fost incluse 80 de radioviziografii digitale bite-wing (cu film mușcat), pe care au fost evaluate restaurările aproximale la dinții laterali din punct de vedere a morfologiei prin aprecierea prezenței unei suprafețe concave, convexe sau drepte; a adaptării cervicale prin identificarea unei treceri armonioase dinte-restaurare sau a unei trepte marginale; a contactul interdentar prin determinarea poziționării acestuia în direcție cervico-ocluzală. Rezultate. Din cele 80 de restaurări aproximale analizate la dinții laterali, 34 au fost pe suprafețele meziale și 46 pe suprafețele distale. 58 de restaurări au prezentat un profil de emergență convex, 2 – concav și 20 – drept. 53 de restaurări au determinat o adaptare cervicală armonioasă și 27 prezența unei trepte marginale, cu minimul de 0.1 mm și maximum de 0.9 mm. 66 de restaurări au manifestat contact proximal cu dintele vecin și 14 – lipsa contactului interdentar. La 21 din restaurările cu contact proximal, acesta corespunde poziționării anatomice în direcție cervico-ocluzală și la 45 nu corespunde, fiind deplasat spre ocluzal. Concluzie. 72,5 % din restaurările aproximale la dinții laterali evaluate radiologic prezintă un profil de emergență anatomic, 66,25% - o adaptare cervicală armonioasă și 31,8 % - o poziționare anatomică a contactului interdentar în direcție cervico-ocluzală.; Introduction. The interproximal relationship is defined as the relationship between the neighboring teeth within the same dental arch or the relationship that exists between the mesial surface of one tooth and the distal surface of the adjacent tooth. As a component of the interproximal ensemble, interdental contact is the anatomofunctional unit that contributes to the stabilization of teeth, maintains the integrity of the dental arch, protects the papilla and prevents food impaction. Objective of the study. The radiographic assessment of proximal morphology, marginal adaptation of restorations, and the positioning of obtained interdental contact in lateral teeth. Material and methods. The study included 80 digital bitewing radiographs in which proximal restorations on lateral teeth were evaluated for morphology by assessing the presence of a concave, convex, or straight surface; cervical adaptation by identifying a harmonious transition between the tooth and the restoration or a marginal step; interdental contact by determining its position in the cervico-occlusal direction. Results. Out of the 80 proximal restorations analyzed in lateral teeth, 34 were on mesial surfaces and 46 on distal surfaces. 58 restorations exhibited a convex emergence profile, 2 - concave, and 20 - straight. 53 restorations showed a harmonious cervical adaptation, while 27 revealed the presence of a marginal step, ranging from a minimum of 0.1 mm to a maximum of 0.9 mm. 66 restorations demonstrated proximal contact with the adjacent tooth, while 14 showed a lack of interdental contact. Among the restorations with proximal contact, 21 corresponded to anatomically correct positioning in the cervico-occlusal direction, and 45 did not correspond, being displaced occlusally. Conclusions. 72.5% of the radiologically evaluated proximal restorations on lateral teeth exhibit an anatomical emergence profile, 66.25% show harmonious cervical adaptation, and 31.8% demonstrate an anatomical positioning of interdental contact in the cervico-occlusal direction. Mon, 01 Jan 2024 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/27238 2024-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/27237 Particularitățile stomatitei herpetice cronice recidivante Marcu, Diana; Chele, Nicolae; Motelica, Gabriela Introducere. Una din actualele probleme a medicinei clinice contemporane este boala infecțioasă. Infecția cu virus herpes simplex, după datele OMS, ocupă locul doi printre afecțiunile virale umane. Virusul herpes simplex (HSV) – un parazit intracelular obligat, aparține subclasei alfa-virusurilor din familia Herpesviridae. Virusul nu este capabil să se înmulțească în afara celulei vii. Există două tipuri de HSV: HSV1 – este implicat în afecțiuni ale mucoasei orale, HSV-2 este agentul cauzal al herpesului genital și ocazional al celui oral. După datele literaturii, aproape 90% din populație sunt infectați și sunt purtători de infecție. Din punct de vedere a manifestărilor clinic deosebim gingivostomatită herpetică primară (acută) și stomatita herpetică secundară (recidivantă). Scopul: Examinarea cauzei apariției infecției herpetice în cavitatea orală, simptomatologia clinică a afecțiunii în dependență de regiunea lezată a mucoasei orale și determinarea unei tactici corecte de tratament. Material și metode: În clinica stomatologică a USMF ”N. Testemițanu” s-au adresat 19 pacienți cu manifestări a stomatitei herpetice cronice în cavitatea orala. Acuzele subiective erau reprezentate de dureri la atingerea regiunii afectate și imposibilitatea consumului de alimente. Din anamneză la toți pacienții se menționa frecvența recidivei elementelor herpesului cronic cu o variație de ( 1-2 ori pe an). Starea generală a pacienților era satisfăcătoare fără febră. Din punct de vedere clinic apărea o discretă congestie și un edem al marginii vermillionului și al pielii inconjurătoare, urmat de erupție veziculară în ciorchine. Ulcerațiile ce apăreau după spargerea viziculelor se acopereau de cruste în următoarele 2 zile. Leziunile orale erau localizate pe gingia fixă, palatul dur și suprafețele laterale ale limbii. Ele debutau ca vezicule care se spărgeau rapid rezultând ulcerații eritematoase cu tendință de coalescență. Igiena cavității orale la pacienți era nesatisfăcătoare ( II OHI-S 3,0 și mai mult). Era prezentă o ambundență a depunerilor moi și dure, marginea gingivală liberă hiperemiată și edemațiată moderat, integritatea joncțiunii dento-gingivale păstrată. În 11 cazuri clinice era necesară asanarea cavității orale. Toți pacienții au urmat un tratament atât general cât și local. Obiectivul tratamentului general l-au prezentat: - preparatele antivirale - preparatele desensibilizante - terapia imunomodulatorie - vitamina grupei C Tratamentul local a urmărit aplicații topice de analgezice, fermenți proteolitici, antivirale (aerosol, unguent), preparate imunomodulatorii. La finele tratamentului toți pacienții au fost supuși unei igiene profesionale. Rezultatele și concluzii: Abordările tratamentului aplicat au fost clasificate în etiotrope, patogenetice și simptomatice. Tratamentul etiotrop s-a bazat pe utilizarea preparatelor medicamentoase specifice antivirale cu acțiune asupra HSV, medicație ce inhibă replicarea ADN-ului și a ARN-ului în celulele infectate cu HSV. Tratamentul patogenetic s-a realizat cu aplicarea imunomodulatorilor pentru normalizarea funcției sistemului imun. Tratamentul simptomatic a inclus utilizarea substanțelor antiseptice în scopul stabilirii unui efect terapeutic analgezic și antiseptic. Pe fundalul tratamentului aplicat la toți pacienții s-a remarcat o ameliorare, s-a micșorat perioada recidivelor. Experiența noastră confirmă că tratamentul complex cu preparatele antivirale in combinație cu aplicarea substanțelor cheratoplastice reduce perioada de tratament a stomatitei herpetice cronice. Instituirea unei igiene locale riguroase și dispensarizarea cazurilor clinice reduce recidivele afecțiunii.; Introduction. One of the current challenges in contemporary clinical medicine is infectious diseases. According to WHO data, herpes simplex virus (HSV) infection ranks second among human viral illnesses. Herpes simplex virus, an obligate intracellular parasite, belongs to the alpha subfamily of Herpesviridae. The virus cannot replicate outside living cells. There are two types of HSV: HSV-1, which is involved in oral mucosal conditions, and HSV-2, the causative agent of genital herpes and occasionally oral herpes. Literature data suggests that almost 90% of the population is infected and carriers of the virus. Clinical manifestations differentiate between primary (acute) herpetic gingivostomatitis and secondary (recurrent) herpetic stomatitis. Objective of the study: To examine the cause of herpetic infection in the oral cavity, clinical symptoms of the condition depending on the affected region of the oral mucosa, and determine the correct treatment approach. Materials and Methods. Nineteen patients with manifestations of chronic herpetic stomatitis in the oral cavity sought treatment at Dental Clinic of the State University of Medicine and Pharmacy „N. Testemițanu”. Subjective complaints included pain upon touching the affected region and difficulty in food consumption. From the medical history, all patients reported the frequent recurrence of chronic herpes elements, ranging from 1-2 times per year. The general condition of the patients was satisfactory without fever. Clinically, mild congestion and edema of the vermillion border and surrounding skin were observed, followed by vesicular eruption in clusters. Ulcerations appearing after vesicle rupture formed crusts within the next 2 days. Oral lesions were located on the attached gingiva, hard palate, and lateral surfaces of the tongue. They started as vesicles that rapidly ruptured, resulting in erythematous ulcers with a tendency to coalesce. Oral hygiene in patients was unsatisfactory (II OHI-S 3.0 and above). There was an abundance of soft and hard deposits, moderately hyperemic and edematous free gingival margin, with preserved integrity of the dentogingival junction. Oral sanitation was necessary in 11 clinical cases. All patients underwent both general and local treatment. General treatment included antiviral drugs, desensitizing agents, immunomodulatory therapy, and vitamin C. Local treatment aimed at topical applications of analgesics, proteolytic enzymes, antivirals (aerosol, ointment), and immunomodulatory preparations. At the end of the treatment, all patients underwent professional dental hygiene. Results and Conclusions. The applied treatment approaches were classified as etiotropic, pathogenetic, and symptomatic. Etiotropic treatment was based on the use of specific antiviral drugs targeting HSV, medication inhibiting DNA and RNA replication in HSV-infected cells. Pathogenetic treatment involved the use of immunomodulators to normalize the immune system function. Symptomatic treatment included the use of antiseptic substances to establish an analgesic and antiseptic therapeutic effect. All patients showed improvement and a reduced recurrence period against the applied treatment. Our experience confirms that comprehensive treatment with antiviral drugs, combined with keratoplastic substances, reduces the duration of chronic herpetic stomatitis treatment. Strict local hygiene implementation and clinical case monitoring contribute to the reduction of disease recurrence. Mon, 01 Jan 2024 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/27237 2024-01-01T00:00:00Z