Abordări interdisciplinare în stomatologie. Conferință națională cu participare internațională 11-12 aprilie 2025, Academia de Științe a Moldovei

Particularitățile de diagnostic și tratament ale epulidelor în condiții de ambulator

Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT

Particularitățile de diagnostic și tratament ale epulidelor în condiții de ambulator Balaniuc, Daiana; Clocicova, Anastasia; Gurenco, Dmitrii; Ciochină, Vladalina; Mostovei, Andrei Introducere. Epulidele reprezintă leziuni benigne ale gingiei, cu o incidență raportată între 1,5% și 9% în populația generală, fiind frecvent întâlnite în practica ambulatorie. Diagnosticul diferențial, realizat prin evaluări clinice, imagistice și confirmare histopatologică, este esențial pentru excluderea afecțiunilor maligne și pentru stabilirea unui plan de tratament adecvat. Abordările chirurgicale minim invazive s-au dovedit a reduce semnificativ complicațiile postoperatorii și recurența, optimizând astfel rezultatele clinice. Scopul lucrării. Lucrarea își propune să evalueze particularitățile de diagnostic și tratament ale epulidelor în condiții de ambulator, analizând eficacitatea exciziei locale minim invazive și comparând rezultatele obținute cu cele din literatura de specialitate. Material și metode. Studiul retrospectiv a inclus 30 de pacienți diagnosticați cu epulide, tratați între 2018 și 2022, care au beneficiat de excizia locală a leziunii, urmată de suturare primară. Evaluarea preoperatorie a inclus examinări clinice, imagistică digitală și biopsii pentru confirmarea histopatologică a diagnosticului. Pacienții au fost evaluați la intervale de 1, 3, 6, 12 și 18 luni postintervenție, succesul clinic fiind definit prin vindecarea completă a plăgii și absența recurenței, cu o rată de peste 90%. Datele au fost analizate statistic folosind testul t pentru comparații între grupuri și analiza de varianță (ANOVA) pentru evaluarea variațiilor longitudinale, stabilind un prag de semnificație de p < 0,05. Rezultate. La finalul perioadei de urmărire de 18 luni, rata de succes a exciziei a fost de 93%, iar recurența epulidelor a fost observată în 7% din cazuri, cu o diferență statistic semnificativă (p = 0,03) față de grupurile de control. Analizele histopatologice au confirmat că toate leziunile (100%) au fost benigne, iar indicatorii de inflamație au scăzut semnificativ de la o medie de 3,2 preoperator la 0,8 postoperator (p < 0,01). Concluzii. Rezultatele clinice și paraclinice susțin că tratamentul epulidelor prin excizie locală minim invazivă este eficient, oferind o vindecare completă și reducând riscul de recurență și complicații postoperatorii. Abordarea descrisă contribuie la optimizarea rezultatelor tratamentului și la creșterea satisfacției pacienților, demonstrând validitatea implementării unui protocol standardizat în cadrul clinicilor ambulatorii.; Background. Epulides are benign gingival lesions with a reported incidence ranging from 1.5% and 9% in the general population and are frequently encountered in ambulatory practice. Differential diagnosis, performed through clinical evaluation, imaging, and histopathological confirmation, is essential for excluding malignant conditions and establishing an appropriate treatment plan. Minimally invasive surgical approaches have been shown to significantly reduce postoperative complications and recurrence rates, thereby optimizing clinical outcomes. Objective of the study. This study aims to evaluate the diagnostic and treatment characteristics of epulides in ambulatory conditions by assessing the efficacy of minimally invasive local excision, and to compare the obtained results with data from the literature. Materials and Methods. A retrospective study was conducted on 30 patients diagnosed with epulides, treated between 2018 and 2022. All patients underwent local excision of the lesion followed by primary closure with suturing. Preoperative evaluation included comprehensive clinical examinations, digital imaging, and biopsies to confirm the histopathological diagnosis. Patients were followed up at 1, 3, 6, 12, and 18 months postoperatively, with objective parameters such as complete wound healing and absence of recurrence defining clinical success (exceeding 90%). Data were analyzed statistically using the t-test and analysis of variance (ANOVA), with a significance level set at p < 0.05. Results. At the end of the 18-month follow-up, the excision success rate was 93%, while epulide recurrence observed in only 7% of cases, with a statistically significant difference (p = 0.03) compared to the control groups. Histopathological analysis confirmed the benign nature of all lesions, and inflammatory markers significantly decreased from an average preoperative value of 3.2 to 0.8 postoperatively (p < 0.01). Conclusions. The clinical and paraclinical data support that minimally invasive local excision is an effective treatment modality for epulides, ensuring complete wound healing while significantly reducing the risk of recurrence and postoperative complications. The described approach enhances treatment outcomes and increases patient satisfaction, thereby validating the implementation of a standardized protocol in ambulatory dental clinics.

Tehnologii digitale în stomatologia multidisciplinară

Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT

Tehnologii digitale în stomatologia multidisciplinară Uncuţa, Diana; Porosencova, Tatiana; Trifan, Diana; Băișanu, Adela-Elena; Ivasiuc, Irina Introducere. Contenția în ortodonție este esențială pentru menținerea rezultatelor obținute în urma tratamentului. Stabilitatea alinierii dentare și restabilirii relațiilor ocluzale are ca scop prevenirea recidivei. Selectarea metodei de contenție este influențată de tipul de aparat ortodontic utilizat, durata tratamentului, vârsta pacientului și tipul patologiei. Scopul lucrării. Analiza metodelor de contenție ortodontică, clasificarea acestora, studierea materialelor utilizate și a factorilor ce influențează succesul contenției pe termen lung. Material și metode. Studiul se bazează pe analiza critică a literaturii științifice disponibile pe platformele PubMed, Scopus și Cochrane Library, bazate pe articole recent publicate în domeniul ortodonției care abordează importanța perioadei de contenție. În urma evaluării, au fost identificate 40 de articole relevante subiectului de studiu. Rezultate. Analiza comparativă a opțiunilor de contenție în perioada pasivă a tratamentului ortodontic, descrise în literatura de specialitate, oferă indicii despre criteriile de selecție a aparatelor de contenție per caz clinic. În baza dovezilor identificate, am stabilit că aparatele de contenție fixe oferă o stabilitate mai înaltă, dar totodată prezintă dificultăți în realizarea igienei dentare. Per general, aparatele de contenție mobilizabile sunt mai puțin confortabile, iar eficiența acestora depinde de complianța pacientului. Concluzii. S-a determinat că o eficiență înaltă a perioadei de contenție se obține în urma combinării a dispozitivelor fixe și a aparatelor mobilizabile de contenție. Factorii determinanți ai stabilității dento-ocluzale în urma tratamentului ortodontic au un raport direct cu tipul de aparat utilizat, vârsta pacientului și forma clinică a malocluziei. Selectarea metodei de contenție depinde de varietatea de malocluzie, vârsta pacientului și gradul de complianță a acestuia. Durata perioadei de contenție este în raport direct cu durata etapei active a terapiei ortodontice. Recidiva poate fi uneori imprevizibilă, de aceea este foarte importantă perioada de contenție pe termen lung.; Background. Retention in orthodontics is essential for maintaining the results obtained after treatment. The stability of dental alignment and the restoration of occlusal relationships aims to prevent relapse. The selection of the retention method is influenced by the type of orthodontic appliance used, the duration of treatment, the patient’s age and the type of pathology. Objective of the study. Analysis of orthodontic retention methods, their classification, study of the materials used and the factors that influence the success of long-term retention. Material and methods. The study is based on a critical review of the scientific literature available on PubMed, Scopus and Cochrane Library platforms, based on recent articles published in the field of orthodontics that address the importance of the retention period. Following the evaluation, 40 articles relevant to the study subject were identified. Results. The comparative analysis of retention options described in the literature during the passive period of orthodontic treatment provides clues about the criteria for selecting retainers per clinical case. Based on the identified evidence, we determined that fixed retainers offer higher stability, but in turn present difficulties in achieving dental hygiene. In general, removable retainers are less comfortable, and their effectiveness depends on patient compliance. Conclusion. It was determined that a high efficiency of the retention period is obtained by combining fixed and removable retainers. The determinants of dento-occlusal stability following orthodontic treatment are directly related to the type of appliance used, the patient’s age, and the clinical form of the malocclusion. The selection of the retention method depends on the variety of malocclusion, the patient’s age, and the patient’s degree of compliance. The duration of the retention period is directly related to the duration of the active phase of orthodontic therapy. Relapse can sometimes be unpredictable, which is why the long-term retention period is very important.

Metode de contenție în ortodonție

Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT

Metode de contenție în ortodonție Teleucă, Erica; Trifan, Valentina Introducere. Contenția în ortodonție este esențială pentru menținerea rezultatelor obținute în urma tratamentului. Stabilitatea alinierii dentare și restabilirii relațiilor ocluzale are ca scop prevenirea recidivei. Selectarea metodei de contenție este influențată de tipul de aparat ortodontic utilizat, durata tratamentului, vârsta pacientului și tipul patologiei. Scopul lucrării. Analiza metodelor de contenție ortodontică, clasificarea acestora, studierea materialelor utilizate și a factorilor ce influențează succesul contenției pe termen lung. Material și metode. Studiul se bazează pe analiza critică a literaturii științifice disponibile pe platformele PubMed, Scopus și Cochrane Library, bazate pe articole recent publicate în domeniul ortodonției care abordează importanța perioadei de contenție. În urma evaluării, au fost identificate 40 de articole relevante subiectului de studiu. Rezultate. Analiza comparativă a opțiunilor de contenție în perioada pasivă a tratamentului ortodontic, descrise în literatura de specialitate, oferă indicii despre criteriile de selecție a aparatelor de contenție per caz clinic. În baza dovezilor identificate, am stabilit că aparatele de contenție fixe oferă o stabilitate mai înaltă, dar totodată prezintă dificultăți în realizarea igienei dentare. Per general, aparatele de contenție mobilizabile sunt mai puțin confortabile, iar eficiența acestora depinde de complianța pacientului. Concluzii. S-a determinat că o eficiență înaltă a perioadei de contenție se obține în urma combinării a dispozitivelor fixe și a aparatelor mobilizabile de contenție. Factorii determinanți ai stabilității dento-ocluzale în urma tratamentului ortodontic au un raport direct cu tipul de aparat utilizat, vârsta pacientului și forma clinică a malocluziei. Selectarea metodei de contenție depinde de varietatea de malocluzie, vârsta pacientului și gradul de complianță a acestuia. Durata perioadei de contenție este în raport direct cu durata etapei active a terapiei ortodontice. Recidiva poate fi uneori imprevizibilă, de aceea este foarte importantă perioada de contenție pe termen lung.; Background. Retention in orthodontics is essential for maintaining the results obtained after treatment. The stability of dental alignment and the restoration of occlusal relationships aims to prevent relapse. The selection of the retention method is influenced by the type of orthodontic appliance used, the duration of treatment, the patient’s age and the type of pathology. Objective of the study. Analysis of orthodontic retention methods, their classification, study of the materials used and the factors that influence the success of long-term retention. Material and methods. The study is based on a critical review of the scientific literature available on PubMed, Scopus and Cochrane Library platforms, based on recent articles published in the field of orthodontics that address the importance of the retention period. Following the evaluation, 40 articles relevant to the study subject were identified. Results. The comparative analysis of retention options described in the literature during the passive period of orthodontic treatment provides clues about the criteria for selecting retainers per clinical case. Based on the identified evidence, we determined that fixed retainers offer higher stability, but in turn present difficulties in achieving dental hygiene. In general, removable retainers are less comfortable, and their effectiveness depends on patient compliance. Conclusion. It was determined that a high efficiency of the retention period is obtained by combining fixed and removable retainers. The determinants of dento-occlusal stability following orthodontic treatment are directly related to the type of appliance used, the patient’s age, and the clinical form of the malocclusion. The selection of the retention method depends on the variety of malocclusion, the patient’s age, and the patient’s degree of compliance. The duration of the retention period is directly related to the duration of the active phase of orthodontic therapy. Relapse can sometimes be unpredictable, which is why the long-term retention period is very important.

Reabilitarea pacienților cu defecte osoase extinse ale maxilarelor

Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT

Reabilitarea pacienților cu defecte osoase extinse ale maxilarelor Sîrbu, Dumitru; Sîrbu, Daniel; Chele, Nicolae; Eni, Stanislav; Eni, Ion Introducere. Defectele osoase extinse ale maxilarelor, cauzate de traume severe, extirparea tumorilor benigne sau anomalii congenitale, reprezintă o provocare majoră în chirurgia oro-maxilo-facială. Aceste leziuni compromit funcțiile esențiale precum masticația, fonația și estetica facială, necesitând strategii avansate de reconstrucție osoasă și reabilitare funcțională. Scopul lucrării. Studiul își propune să evalueze eficiența tehnicilor de reconstrucție osoasă utilizând grefe autogene din situsuri exoorale, precum creasta iliacă și fibula, în combinație cu implantologia orală pentru restaurarea completă a funcțiilor maxilarelor. Material și metode. Studiul a inclus 15 pacienți (5 bărbați și 10 femei) cu vârsta între 18 și 54 de ani, tratați în secția de chirurgie oro-maxilo-facială a IMSP Institutul de Medicină Urgentă. Pacienții prezentau defecte osoase extinse ale maxilarelor, cauzate de traume, tumori benigne sau malformații congenitale. Intervențiile au constat în prelevarea grefelor autogene din creasta iliacă și fibula, adaptarea și fixarea acestora în zona defectului. După integrarea osoasă, au fost inserate implanturi dentare și realizată reabilitarea protetică. Rezultate. Toți pacienții au prezentat o integrare osoasă favorabilă, fără complicații majore. Succesul osteointegrării implantelor dentare a fost de peste 90%, iar pacienții au raportat îmbunătățiri semnificative în funcțiile masticatorii, fonație și estetică facială. Concluzie. Utilizarea grefelor autogene din creasta iliacă și fibula, urmată de implantologie orală, reprezintă o metodă eficientă și predictibilă pentru reabilitarea defectelor osoase extinse ale maxilarelor. Această abordare asigură rezultate stabile pe termen lung, contribuind la recuperarea funcțională și estetică a pacienților și îmbunătățind calitatea vieții acestora.; Background. Extensive maxillary bone defects resulting from severe trauma, benign tumor resection, or congenital anomalies represent a significant challenge in oro-maxillofacial surgery. These defects compromise essential functions such as mastication, phonation, and facial aesthetics, necessitating advanced bone reconstruction strategies and functional rehabilitation. Objective of the study. This study aims to evaluate the efficacy of bone reconstruction techniques using autogenous grafts harvested from distant extraoral donor sites, such as the iliac crest and fibula, in combination with oral implantology for the complete rehabilitation of the jaw function. Material and Methods. The study included 15 patients (5 males and 10 females) aged between 18 and 54 years, treated in the Oro-Maxillo-Facial Surgery Department of IMSP Institute of Emergency Medicine. The patients presented with extensive maxillary bone defects due to trauma, benign tumors, or congenital malformations. The surgical interventions involved harvesting autogenous bone grafts from the iliac crest and fibula, followed by adaptation and fixation at the defect site. After osseointegration, dental implants were placed, and prosthetic rehabilitation was performed. Results. All patients demonstrated favorable bone integration without major complications. The success rate of dental implant osseointegration exceeded 90%, and the patients reported significant improvements in masticatory function, phonation, and facial aesthetics. Conclusion. The use of autogenous bone grafts from the iliac crest and fibula, followed by oral implant rehabilitation, represents an effective and predictable approach for the reconstruction of extensive maxillary defects. This combined strategy provides long-term stability, ensuring functional and aesthetic recovery while enhancing patients’ quality of life.