http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/31548 Wed, 22 Apr 2026 18:59:38 GMT 2026-04-22T18:59:38Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/32039 Modificări corneene asociate administrării unor medicamente Machidon, Maria-Mirabela Introducere. Unele medicamente se pot acumula în corn-ee sau pot altera metabolismul local ducând la modificări vizibile identificate la lampa cu fantă şi microscopia confo-cală. Manifestările corneene în urma administrării medicamentelor pot reflecta potenţial risc de modificări lenticulare sau retiniene. Scop. Evaluarea modificărilor corneene asociate administrării medicamentelor frecvent utilizate în scopul identificării celor cu potenţial toxic ocular în vederea perceperii riscurilor. Material şi metode. Ca materiale au servit publicaţiile ştiinţifice din literatura de specialitate PubMed, Google Scholer, ScienceDirect, Scopus, ResearchGate folosind; Introduction. Some drugs may accumulate in the cornea or alter local metabolism leading to visible changes identified by slit lamp and confocal microscopy. Corneal manifestations following drug administration may reflect potential risk of lenticular or retinal changes the drug history being important. Objective. Evaluation of corneal changes associated with the administration of frequently used medications in order to identify those with ocular toxic potential for risk perception. Material and methods. The materials used were scientific publications from the specialized literature PubMed, Google Scholar, ScienceDirect, Scopus, ResearchGate using Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/32039 2025-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/32040 Analiza eficienţei crosslinkingului transepitelial la pacienţii cu keratocon Scerbatiuc, Cristina Introducere. Keratoconul este o afecţiune degenerativă progresivă a corneei, cu modificări neinflamatorii ale structurii colagenului stromal, care determină subţierea şi deformarea progresivă a corneei. Evoluează de la afectarea unilaterală la bilaterală, fiind însoţită de miopie şi astigmatism progresiv. Scop. Scopul acestui studiu a fost evaluarea eficienţei pe termen lung a crosslinkingului transepitelial cornean la pacienţi diagnosticaţi cu keratocon progresiv, cu vârsta mai mare de 18 ani. Material şi metode. Au fost analizaţi 42 de ochi ai 26 pacienţi cu keratocon progresiv, monitorizaţi timp de 2 ani în cadrul unui studiu clinic controlat. S-a aplicat ri-boflavină 0,1% cu dextran 20%, urmată de iradiere UV-A (3 mW/cm2) timp de 30 minute. Evaluările au inclus acuitatea vizuală, refracţia, K-max, K-mediu şi grosimea corneană. Rezultate. Toate măsurările keratometrice s-au îmbunătăţit semnificativ în perioada de studiu. Comparativ cu valorile iniţiale, s-a observat o dinamică pozitivă a parametrilor Kmax, care au devenit statistic semnificative peste 12 şi 24 luni după crosslinking. Echivalentul sferic a scăzut în timpul perioadei de studiu de la -7.12 D până la -5.82 după 24 luni, iar echivalentul cilindric a scăzut de la -5.37 D până la -4.1 D. Acuitatea vizuală necorectată a crescut de la 0.51 ± 0.27 preoperator până la 0.66 ± 0.28 după 24 luni. Rezultatele indică o stabilizare durabilă a parametrilor corneeni şi o îmbunătăţire a funcţiei vizuale. Concluzii. Rezultatele obţinute pe parcursul a 2 ani au demonstrat că procedura de crosslinking transepitelial este eficientă în stabilizarea keratoconului progresiv şi e o alternativă la cheratoplastie în cazurile selectate, ce oferă un tratament minim invaziv şi îmbunătăţeşte calitatea vieţii pacienţilor.; Introduction. Keratoconus is a progressive ectatic corneal disorder with non-inflammatory changes in stromal collagen, leading to thinning and protrusion of the cornea. It typically occurs in the second or third decade of life and progresses from unilateral to bilateral, with increasing myopia and astigmatism. Objective. The aim of this study was to evaluate the long-term efficacy of transepithelial corneal crosslinking in patients diagnosed with progressive keratoconus, aged over 18 years. Material and methods. A total of 42 eyes from 26 patients with progressive keratoconus were analyzed and monitored over two years in a controlled clinical study. The procedure involved applying 0.1% riboflavin with 20% dextran, followed by UVA irradiation (3 mW/ cm2) for 30 minutes. Assessments included visual acuity, refraction, K-max, mean-K, and corneal thickness. Results. All keratometric measurements improved significantly during the study period. Compared to baseline values, a positive dynamic in Kmax parameters was observed, reaching statistical significance at 12 and 24 months after crosslinking. The spherical equivalent decreased from -7.12 D to -5.82 D at 24 months, and the cylindrical equivalent dropped from -5.37 D to -4.1 D. Uncorrected visual acuity increased from 0.51 ± 0.27 preoperatively to 0.66 ± 0.28 at 24 months. The results indicate durable stabilization of corneal parameters and improved visual function. No major complications were reported during the follow-up period. Conclusion. The results obtained over a 2-year period demonstrated that transepithelial crosslinking is effective in stabilizing progressive keratoconus and represents an alternative to keratoplasty in selected cases, offering a minimally invasive treatment that improves patients’ quality of life. Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/32040 2025-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/32038 Prevalența simptomelor de ochi uscat la pacienţii cu indicaţie de chirurgie a cataractei şi importanţa gestionării preoperatorii Utocichina, Ana Introducere. Etapele intra- şi postoperatorii ale chirurgiei cataractei (CC) includ factori care perturbă stabilitatea filmului lacrimal şi duc la apariţia simptomelor sindromului de ochi uscat (SOU), principala cauză de disconfort postoperator. Totodată, majoritatea pacienţilor prezintă factori de risc pentru SOU. Scop. Studiul urmăreşte evaluarea preva-lenţei simptomelor de SOU la pacienţii programaţi pentru CC, în vederea recunoaşterii frecvenţei cazurilor de SOU nediagnosticat preoperator. Material şi metode. În studiul clinic au fost incluşi 60 de pacienţi programaţi pentru CC în Secţia Oftalmologie din cadrul SCM „Sfânta Treime” în iulie 2024. Evaluarea preoperatorie a semnelor obiective a SOU s-a realizat prin aprecierea secreţiei lacrimale prin testul Schirmer I, iar a simptomelor subiective prin efectuarea chestionarul OSDI. Rezultate. Valorile testului Schirmer I demonstrează secreţie lacrimală normală la 4 pacienţi (6.67%), deficit posibil la 12 pacienţi (20%), deficit moderat la 34 de pacienţi (56.67%) şi un deficit sever de secreţie lacrimală la 10 pacienţi (16.67%). Scorurile chestionarului OSDI relevă că: 16 pacienţi (26%) au un scor sugestiv pentru absenţa simptomelor de disconfort ocular (DO), 20 de pacienţi (33.3%) - simptome uşoare, 12 pacienţi (20%) -simptome moderate, 12 pacienţi (20%) - simptome de DO sever. Astfel, atât rezultatele testului Schirmer I în cazul a 93.3% de pacienţi, cât şi a chestionarului OSDI la 73.3% de pacienţi sunt sugestive pentru SOU. Concluzii. Rezultatele evidenţiază o prevalenţă crescută a simptomelor SOU la pacienţii programaţi pentru CC, în absenţa unui diagnostic anterior cunoscut şi subliniază importanţa evaluării şi tratamentului preoperator pentru optimizarea rezultatelor postoperatorii şi pentru o recuperare optimă.; Introduction. The intrasurgical and postoperative stages of cataract surgery include factors that disrupt tear film stability and lead to the onset of symptoms of dry eye syndrome (DES), which is the main cause of postoperative discomfort. At the same time, most patients already have risk factors for DES. Objective. This study aims to evaluate the prevalence of DES symptoms in patients scheduled for cataract surgery in order to determine how often DES goes undiagnosed preoperatively. Material and methods. The clinical study included 60 patients scheduled for cataract surgery in the Ophthalmology Department of the St. Trinity Municipal Clinical Hospital in July 2024. A preoperative assessment of Objective. signs of DES was done by evaluating tear secretion using the Schirmer I test, the subjective symptoms were assessed using the OSDI questionnaire. Results. Schirmer I test values show normal tear secretion in 4 patients (6.67%), a possible tear secretion deficiency in 12 patients (20%), moderate deficiency in 34 patients (56.67%), and severe tear secretion deficiency in 10 patients (16.67%). OSDI questionnaire scores reveal that: 16 patients (26%) have a score suggestive of no symptoms of ocular discomfort, 20 patients (33.3%) have mild symptoms, 12 patients (20%) have moderate symptoms, and 12 patients (20%) have severe ocular discomfort symptoms. Thus, the Schirmer I test and the OSDI questionnaire are both suggestive of DES in 93.3% and 73.3% of patients, respectively. Conclusion. The results highlight an increased prevalence of DES symptoms in patients scheduled for cataract surgery, in the absence of a previously known diagnosis of DES, and emphasize the importance of thorough preoperative assessment and treatment for optimizing postoperative outcomes and recovery. Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/32038 2025-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/32052 Management diferenţial al vezicii urinare hiperactive la bărbaţi şi femei Bargan, Ina; Tabanschi, Ina; Cucu, Liuba Introducere. Vezica urinară hiperactivă se caracterizează prin prezenţa simptomelor ITU ca urgenţă micţională, noc-turie, frecvenţă urinară diurnă, cu sau fără incontinenţă urinară imperioasă. Prevalenţa VUH la femei este mai înaltă decât la bărbaţi. Aspectele managementului terapeutic variază în funcţie de gen. Scop. Precizarea diferenţelor în abordarea terapeutică a vezicii hiperactive la bărbaţi şi femei prin analiza particularităţilor clinice, fiziopatologice şi a răspunsului la tratament. Material şi metode. Studiul de faţă este unul observaţional comparativ, axat pe analiza literaturii ştiinţifice actuale referitoare la vezica urinară hip-eractivă. Pentru colectarea datelor au fost utilizate bazele de date PubMed şi Google Scholar, fiind selectate articole publicate în perioada 2020-2025, relevante pentru subiectul investigat. Rezultate. Simptomele vezicii urinare hiperactive afectează ambele sexe aproape în mod egal: 16% la bărbaţi şi 16,9% la femei. Cea mai frecventă combinaţie de simptome raportată de ambele sexe este cea de tip mixt -micţiune, depozitare şi post-micţiune - prezentă la 24,3% dintre bărbaţi şi 26% dintre femei. Bărbaţii prezintă mai frecvent simptome ale ITU, în special nocturia, care afectează aproape 49% dintre aceştia, iar incontinenţa urinară imperioasă sau mixtă este întâlnită la 5,4%. În schimb, femeile raportează o rată mai ridicată de incontinenţă urinară de stres, care depăşeşte 13%, deşi nocturia rămâne frecventă la ambele sexe. Concluzii. Tratamentul vezicii urinare hiperactive trebuie să se bazeze pe profilul clinic complet al pacientului şi trebuie să includă aşteptările acestuia. Fiziopatologia poate diferi o abordare structurată, în etape, adaptată în funcţie de sex şi afecţiuni subiacente, ce va asigura un management optim.; Introduction. Overactive bladder is characterized by the presence of LUTS such as urgency, nocturia, and daytime urinary frequency, with or without urge incontinence. The prevalence of overactive bladder is higher in women than in men. Aspects of therapeutic management vary depending on the patient's gender. Objective. Specifying the differences in the therapeutic approach to overactive bladder in men and women by analyzing the clinical, pathophysiological characteristics and response to treatment. Material and methods. The present research is a comparative observational study focused on analyzing recent scientific literature concerning overactive bladder. Data were gathered through the PubMed and Google Scholar databases, selecting relevant articles published between period 2020 and 2025 to provide an up-to-date overview of the topic. Results. Overactive bladder symptoms affect both men and women at nearly equal rates: 16% in men and 16.9% in women. The most common symptom pattern in both sexes includes a combination of voiding, storage, and post-micturition symptoms-seen in 24.3% of men and 26% of women. Men report higher rates of lower urinary tract symptoms, especially nocturia, affecting almost 49%, while urge or mixed urinary incontinence is present in 5.4%. In contrast, women show a higher prevalence of stress urinary incontinence, reported in over 13%. However, nocturia remains common in both sexes, suggesting a comparable negative impact on sleep and quality of life. Conclusion. Treatment of overactive bladder should be based on the patient's complete clinical profile and should include the patient's expectations and preferences. The pathophysiology may differ, a structured, step-by-step approach, tailored to gender and underlying conditions, will ensure optimal management. Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/32052 2025-01-01T00:00:00Z