Congresul consacrat aniversării a 80-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova

Managementul nefrolitiazei în contextul malformaţiilor renale congenitale: rolul nefrolitotomiei percutanate

Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT

Managementul nefrolitiazei în contextul malformaţiilor renale congenitale: rolul nefrolitotomiei percutanate Mîțu, Alexandru; Murea, Marinela; Tataru, Constantin Introducere. Urolitiaza în malformaţiile renale implică dificultăţi terapeutice legate de poziţia anormală a rinichiului, drenajul urinar deficitar şi structura modificată a sistemului pielocaliceal. Nefrolitotomia percutanată este o opţiune minim invazivă frecvent utilizată în tratamentul calculilor voluminoşi. Scop. Scopul acestui studiu retrospectiv a fost evaluarea eficienţei şi siguranţei nefrolitotomiei per-cutanate în tratamentul urolitiazei la pacienţi cu malformaţii congenitale renale. Material şi metode. Studiu realizat pe 27 de pacienţi cu urolitiază şi malformaţii congenitale, internaţi în secţia de urologie a SCR „Timofei Moşneaga” între 2019 şi 2024, S-au analizat: vârsta, sexul, localizarea, dimensiunea şi densitatea calculilor, tipul malformaţiei şi durata intervenţiei. Analiza statistică a fost efectuată cu Microsoft Excel. Rezultate. Nefrolitotomia percutanată a fost efectuată în 40,7% dintre pacienţi cu malformaţii congenitale renale. În majoritatea cazurilor, s-a intervenit asupra calculilor coraliformi sau de dimensiuni mari, cu localizare în bazinet sau în sistem pielocaliceal malformat. S-a obţinut o rată de stone-free de 86%, confirmată imagistic. Dimensiunea medie a calculilor a fost de 28,4 mm, iar densitatea a depăşit 1000 UH. Durata medie a intervenţiei a fost de 125 ± 46,8 minute. În toate cazurile s-a montat stent ureteral tip JJ. Complicaţiile postoperatorii au fost uşoare (Clavien MI). Reintervenţia a fost necesară în 7,4% din cazuri. Concluzii. Conform studiului, eficienţa nefrolitotomiei percutanate în tratamentul litiazei renale în malformaţii congenitale a fost demonstrată. Procedura s-a dovedit a fi sigură şi eficientă, cu rată înaltă de stone-free a calculilor şi incidenţă scăzută a complicaţiilor postoperatorii.; Introduction. Urolithiasis associated with renal malformations posed therapeutic difficulties due to abnormal kidney position, poor urinary drainage, and altered pelvicalyceal anatomy. Percutaneous nephrolithotomy was a minimally invasive therapeutic option frequently used for large or staghorn calculi. Objective. The aim of this retrospective study was to evaluate the safety and effectiveness of percutaneous nephrolithotomy in treating urolithiasis in patients with congenital renal malformations. Material and methods. The study was conducted on 27 patients with urolithiasis and congenital malformations, hospitalized in the Urology Department of Timofei Mosneaga RCH between 2019 and 2024. The following parameters were analyzed: age, sex, stone location, size and density, malformation type, and operative time. Statistical analysis was performed using Microsoft Excel. Results. Percutaneous nephrolithotomy was performed in 40.7% of patients diagnosed with congenital renal anomalies. Most cases involved large or staghorn calculi located in pelvic kidneys or anatomically distorted collecting systems. A postoperative stone-free rate of 86% was achieved and confirmed via CT scan at follow-up. The average stone size was 28.4 mm, with a mean density exceeding 1000 HU. The procedure lasted an average of 125 ± 46.8 minutes. JJ ureteral stents were placed in all cases for drainage and to prevent obstruction. Postoperative complications were minor (Clavien grades I-II), and 7.4% of patients required reintervention. Conclusion. According to the study, the effectiveness of percutaneous nephrolithotomy in the treatment of renal lithiasis in congenital malformations was demonstrated. The procedure proved to be safe and effective, with a high stone-free rate and a low incidence of postoperative complications.

Managementul riscului cardiovascular în perioada perioperatorie în urologie

Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT

Managementul riscului cardiovascular în perioada perioperatorie în urologie Sârbu, Daniel; Formusatii, Dmitrii; Pistriuga, Edgar; Mîtcu-Donică, Corneliu Introducere. Pacienţii supuşi intervenţiilor chirurgicale urologice prezintă adesea comorbidităţi cardiovasculare semnificative care sunt asociate cu morbiditate, mortalitate şi spitalizări crescute. Optimizarea managementului cardiovascular în urologie este crucială pentru îmbunătăţirea rezultatelor clinice. Scop. Determinarea aspectelor cheie ale managementului cardiovascular perioperator urologie, incluzând gestionarea patologiilor concomitente, având ca scop reducerea evenimentelor cardiace majore. Material şi metode. Raportul Comitetului mixt al Colegiului American de Cardiologie/Asociaţia Americană a Inimii pentru Ghidul de practică clinică. S-au analizat aspecte privind definirea riscului chirurgical, epidemiologia evenimentelor cardiovasculare, factori de risc şi comorbidităţile relevante, investigaţiile preoperatorii şi managementul terapiei medicamentoase. Rezultate. Evaluarea preoperatorie permite identificarea pacienţilor cu risc crescut de evenimente cardiace. S-a evidenţiat importanţa managementului individualizat al medicaţiei cronice; de exemplu, sistarea beta-blo-cantelor cu mai puţin de 7 zile preoperator este asociată cu un risc crescut de mortalitate şi complicaţii. Întreruperea agenţilor antiplachetari (ex:Aspirină 4 zile, Clopidogrel 5-7 zile)este crucială pentru echilibrarea riscului de tromboză şi hemoragie. Controlul glicemic preoperator este esenţial, concentraţiile de glucoză >200 mg/dL fiind asociate cu o mortalitate mai mare iar anumite clase de antidiabet-ice necesită ajustări specifice. Concluzii. Managementul cardiovascular perioperator comprehensiv şi individualizat este indispensabil în chirurgia urologică, care implica pregătirea preoperatorie, ajustarea medicaţiei pentru gestionarea complicaţiilor cardiace acute. Implementarea ghidurilor optimizează siguranţei şi a rezultatelor pacienţilor.; Introduction. Patients undergoing urological surgical procedures often present with significant cardiovascular comorbidities that are associated with increased morbidity, mortality, and hospitalizations. Optimizing cardiovascular management in urological surgery is crucial for improving clinical outcomes. Objective. Determining key aspects of perioperative cardiovascular management in urology, including the management of concomitant pathologies, with the aim of reducing major adverse cardiac events. Material and methods. Report of the American College of Cardiology/American Heart Association Joint Committee on Clinical Practice Guidelines. Aspects analyzed included the definition of surgical risk, the epidemiology of cardiovascular events, relevant risk factors and comorbidities, preoperative investigations, and medication management. Results. Preoperative assessment allows for the identification of patients at increased risk of cardiac events. The importance of individualized chronic medication management was highlighted; for example, discontinuing beta-blockers less than 7 days preoperatively is associated with a higher risk of mortality/complications. Interrupting antiplatelet agents (Aspirin for 4 days, Clopidogrel for 5-7 days) is crucial for balancing the risk of thrombosis and hemorrhage. Preoperative glycemic control is essential, with glucose concentrations >200 mg/dL being associated with higher mortality, and certain classes of antidiabetic drugs requiring specific adjustments. Conclusion. Comprehensive and individualized perioperative cardiovascular management is essential in urological surgery. This involves preoperative preparation, medication adjustment, and managing acute cardiac complications. Implementing guidelines optimizes patient safety and outcomes.

Evaluarea radiologică a donatorului şi a primitorului de grefă renală

Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT

Evaluarea radiologică a donatorului şi a primitorului de grefă renală Tataru, Constantin; Murea, Marinela; Mîțu, Alexandru; Mîtcu-Donică, Corneliu Introducere. Transplantul renal este soluţia terapeutică optimă pentru boala cronică de rinichi în stadiu final, asigurând supravieţuire prelungită şi calitate superioară a vieţii. Imagistica modernă are un rol crucial în selecţia donatorilor şi evaluarea primitorilor, reducând complicaţiile şi crescând succesul grefei. Scop. Lucrarea analizează importanţa şi aplicabilitatea metodelor radiologice în evaluarea preop-eratorie a donatorului şi supravegherea postoperatorie a primitorului de transplant renal. Material şi metode. A fost realizată o analiză detaliată a literaturii de specialitate din baze de date cu impact ridicat (PubMed, Scopus, JASN). Au fost incluse studii relevante care investighează ecografia, CEUS, CT în regim angiografic, RMN şi elastografia în evaluarea morfologică şi funcţională a donatorilor şi primitorilor de grefă renală. Rezultate. CT angiografică oferă o precizie de peste 95% în identificarea anatomiei vasculare renale, esenţială în selecţia donatorilor. Volumetria renală CT/RMN se corelează semnificativ cu funcţia renală post-nefrecto-mie, putând substitui scintigrafia tradiţională. La primitori, ecografia şi CEUS permit detecţia precoce a complicaţiilor, iar elastografia SWE estimează elasticitatea parenchimului renal şi monitorizează evoluţia bolii. RMN multiparametric, inclusiv T1 mapping şi DWI/ADC, furnizează biomarkeri ne-invazivi promiţători pentru evaluarea fibrozei şi a funcţiei grefei, cu acurateţe diagnostică ridicată (AUC > 0.80 în unele studii recente). Concluzii. Imagistica radiologică, prin utilizarea combinată a tehnicilor CT, RMN şi ecografice avansate, este esenţială în toate etapele transplantului renal, contribuind semnificativ la siguranţa procedurii, detecţia precoce a complicaţiilor şi creşterea duratei de funcţionare a grefei.; Introduction. Kidney transplantation is the optimal treatment for end-stage renal disease, offering extended survival and improved quality of life. Medical imaging is essential in selecting suitable donors and evaluating recipients, enabling early detection of risks, reducing complications, and improving graft outcomes. Objective. This study aims to describe the critical role and clinical utility of advanced radiologic techniques in preoperative assessment of kidney donors and postoperative monitoring of transplant recipients. Material and methods. A systematic literature review was conducted using high-impact databases (PubMed, Scopus, JASN). Included studies comprehensively evaluated advanced imaging modalities-ultrasound, CEUS, CT angiography, MRI, and elastography for detailed assessment of renal morphology, vasculature, and function in both donors and transplant recipients. Results. CT angiography provides over 95% accuracy in identifying renal vascular anatomy, which is essential for donor selection. Renal volumetry by CT/MRI correlates significantly with post-nephrectomy renal function and can potentially replace traditional scintigraphy. In recipients, ultrasound and CEUS enable early detection of complications, while SWE elastography estimates renal parenchymal stiffness and monitors disease progression. Multiparametric MRI, including T1 mapping and DWI/ADC sequences, provides promising noninvasive biomarkers for assessing fibrosis and graft function, with high diagnostic accuracy (AUC > 0.80 in some recent studies). Conclusion. Integrated radiologic imaging using CT, MRI, and advanced ultrasound techniques is crucial in all stages of kidney transplantation, supporting safe donor selection, early detection of complications, personalized surgical planning, and improving long-term graft function and patient survival rates.

Tratamentul chirurgical al otitelor medii cronice

Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT

Tratamentul chirurgical al otitelor medii cronice Didencu, Alexandru; Noroc, Iurie; Smetanca, Vladimir; Sencu, Eusebiu; Danilov, Lucian; Istrati, Andriana Introducere. Otita medie cronică reprezintă o patologie frecvent întâlnită în practica otorinolaringologică, având un impact semnificativ asupra calităţii vieţii pacienţilor. Tratamentul chirurgical constituie adesea singura soluţie pentru restabilirea funcţiei auditive şi prevenirea complicaţiilor. Scop. Evaluarea eficienţei tratamentului chirurgical în otitele medii cronice, în funcţie de tipul intervenţiei efectuate, amploarea leziunilor şi rezultatele clinice postoperatorii. Material şi metode. A fost realizat un studiu retrospectiv pe un lot de 68 de pacienţi cu otită medie cronică supurată, trataţi chirurgical în perioada 2022-2025. S-au aplicat tim-panoplastii tip I-III, uneori asociate cu antromastoidotomii. Au fost analizaţi auzul pre şi postoperator, epitelizarea, recidivele, folosind testul t-Student. Rezultate. Rezultatele au evidenţiat o ameliorare semnificativă a acuităţii auditive în 78,5% dintre cazuri, cu un câştig auditiv mediu de 18 ± 3,4 dB, în special în cazurile cu lanţ osicular conservat. În 12% dintre cazuri s-au înregistrat recidive, mai frecvente la pacienţii cu timpanoscleroză avansată sau cu antecedente de intervenţii. Epitelizarea completă a fost obţinută, în medie, la 23 ± 4 zile postoperator. Evaluarea audiometrică tonală a confirmat aceste date, iar diferenţele pre- şi postoperatorii au fost statistic semnificative (p<0,05). Concluzii. Tratamentul chirurgical al otitelor medii cronice s-a dovedit eficient în majoritatea cazurilor, evidenţiind o ameliorare auditivă semnificativă, epitelizare completă într-un interval mediu de 23 ± 4 zile şi o rată redusă a recidivelor. Rezultatele confirmă ipoteza de cercetare.; Introduction. Chronic otitis media is a frequently encountered pathology in otorhinolaryngological practice, having a significant impact on patients’ quality of life. In many cases, surgical treatment is the only effective option to restore hearing function and avoid further complications. Objective. Evaluation of the effectiveness of surgical treatment in chronic otitis media, based on the intervention type, extent of lesions, and the postoperative clinical outcomes. Material and methods. A retrospective study was conducted on 68 patients diagnosed with chronic suppurative otitis media, who underwent surgery between 2022 and 2025. Type I-III tympanoplasties, sometimes combined with an-tromastoidotomies, were performed. Pre- and postoperative hearing, epithelialization, and relapses were analyzed using the t-Student test. Results. The results showed a significant improvement in hearing acuity in 78.5% of cases, with an average auditory gain of 18 ± 3.4 dB, especially in cases with a preserved ossicular chain. Recurrences were reported in 12% of cases, more frequently in patients with advanced tympanosclerosis or a history of repeated surgeries. Complete epithelialization was achieved, on average, at 23 ± 4 days postoperatively. Pure-tone audiometric evaluation confirmed these findings, and the differences between pre- and postoperative values were statistically significant (p<0,05). Conclusion. Surgical treatment of chronic otitis media was shown to be effective in the majority of cases, with marked auditory improvement, full epithelialization within an average of 23 ± 4 days, and a relatively low recurrence rate. These outcomes confirm the initial research hypothesis.