http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/31548 Sun, 07 Jun 2026 01:16:30 GMT 2026-06-07T01:16:30Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/32038 Prevalența simptomelor de ochi uscat la pacienţii cu indicaţie de chirurgie a cataractei şi importanţa gestionării preoperatorii Utocichina, Ana Introducere. Etapele intra- şi postoperatorii ale chirurgiei cataractei (CC) includ factori care perturbă stabilitatea filmului lacrimal şi duc la apariţia simptomelor sindromului de ochi uscat (SOU), principala cauză de disconfort postoperator. Totodată, majoritatea pacienţilor prezintă factori de risc pentru SOU. Scop. Studiul urmăreşte evaluarea preva-lenţei simptomelor de SOU la pacienţii programaţi pentru CC, în vederea recunoaşterii frecvenţei cazurilor de SOU nediagnosticat preoperator. Material şi metode. În studiul clinic au fost incluşi 60 de pacienţi programaţi pentru CC în Secţia Oftalmologie din cadrul SCM „Sfânta Treime” în iulie 2024. Evaluarea preoperatorie a semnelor obiective a SOU s-a realizat prin aprecierea secreţiei lacrimale prin testul Schirmer I, iar a simptomelor subiective prin efectuarea chestionarul OSDI. Rezultate. Valorile testului Schirmer I demonstrează secreţie lacrimală normală la 4 pacienţi (6.67%), deficit posibil la 12 pacienţi (20%), deficit moderat la 34 de pacienţi (56.67%) şi un deficit sever de secreţie lacrimală la 10 pacienţi (16.67%). Scorurile chestionarului OSDI relevă că: 16 pacienţi (26%) au un scor sugestiv pentru absenţa simptomelor de disconfort ocular (DO), 20 de pacienţi (33.3%) - simptome uşoare, 12 pacienţi (20%) -simptome moderate, 12 pacienţi (20%) - simptome de DO sever. Astfel, atât rezultatele testului Schirmer I în cazul a 93.3% de pacienţi, cât şi a chestionarului OSDI la 73.3% de pacienţi sunt sugestive pentru SOU. Concluzii. Rezultatele evidenţiază o prevalenţă crescută a simptomelor SOU la pacienţii programaţi pentru CC, în absenţa unui diagnostic anterior cunoscut şi subliniază importanţa evaluării şi tratamentului preoperator pentru optimizarea rezultatelor postoperatorii şi pentru o recuperare optimă.; Introduction. The intrasurgical and postoperative stages of cataract surgery include factors that disrupt tear film stability and lead to the onset of symptoms of dry eye syndrome (DES), which is the main cause of postoperative discomfort. At the same time, most patients already have risk factors for DES. Objective. This study aims to evaluate the prevalence of DES symptoms in patients scheduled for cataract surgery in order to determine how often DES goes undiagnosed preoperatively. Material and methods. The clinical study included 60 patients scheduled for cataract surgery in the Ophthalmology Department of the St. Trinity Municipal Clinical Hospital in July 2024. A preoperative assessment of Objective. signs of DES was done by evaluating tear secretion using the Schirmer I test, the subjective symptoms were assessed using the OSDI questionnaire. Results. Schirmer I test values show normal tear secretion in 4 patients (6.67%), a possible tear secretion deficiency in 12 patients (20%), moderate deficiency in 34 patients (56.67%), and severe tear secretion deficiency in 10 patients (16.67%). OSDI questionnaire scores reveal that: 16 patients (26%) have a score suggestive of no symptoms of ocular discomfort, 20 patients (33.3%) have mild symptoms, 12 patients (20%) have moderate symptoms, and 12 patients (20%) have severe ocular discomfort symptoms. Thus, the Schirmer I test and the OSDI questionnaire are both suggestive of DES in 93.3% and 73.3% of patients, respectively. Conclusion. The results highlight an increased prevalence of DES symptoms in patients scheduled for cataract surgery, in the absence of a previously known diagnosis of DES, and emphasize the importance of thorough preoperative assessment and treatment for optimizing postoperative outcomes and recovery. Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/32038 2025-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/32039 Modificări corneene asociate administrării unor medicamente Machidon, Maria-Mirabela Introducere. Unele medicamente se pot acumula în corn-ee sau pot altera metabolismul local ducând la modificări vizibile identificate la lampa cu fantă şi microscopia confo-cală. Manifestările corneene în urma administrării medicamentelor pot reflecta potenţial risc de modificări lenticulare sau retiniene. Scop. Evaluarea modificărilor corneene asociate administrării medicamentelor frecvent utilizate în scopul identificării celor cu potenţial toxic ocular în vederea perceperii riscurilor. Material şi metode. Ca materiale au servit publicaţiile ştiinţifice din literatura de specialitate PubMed, Google Scholer, ScienceDirect, Scopus, ResearchGate folosind; Introduction. Some drugs may accumulate in the cornea or alter local metabolism leading to visible changes identified by slit lamp and confocal microscopy. Corneal manifestations following drug administration may reflect potential risk of lenticular or retinal changes the drug history being important. Objective. Evaluation of corneal changes associated with the administration of frequently used medications in order to identify those with ocular toxic potential for risk perception. Material and methods. The materials used were scientific publications from the specialized literature PubMed, Google Scholar, ScienceDirect, Scopus, ResearchGate using Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/32039 2025-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/32071 Chimioterapia intravezical în tumorile vezicale non-invazive muscular cu risc înalt Tîrbu, Andrei Introducere. Cancerul de vezică urinară reprezintă 3% din totalul cancerelor şi se situează, ca incidenţă, pe locul 11 la ambele sexe. Chimioterapia intravezicală este o opţiune de tratament pentru tumorile vezicale non-invazive (NMIBC) cu risc ridicat, în special atunci, când se instalează eşecul tratamentului cu BCG. Scop. Evaluarea eficienţei chimi-oterapicelor intravezicale în NMIBC cu risc crescut, ca alternativă la tratamentul eşuat cu BCG sau în combinaţie cu acesta, printr-o analiză sistematică a literaturii. Material şi metode. S-a efectuat o căutare sistematică în PubMed, Springer, European Urology şi baza de date Cochrane pentru articole publicate între 2000 şi 2024. Au fost incluse studii care au evaluat rata de recidivă, progresie şi mortalitatea la pacienţii supuşi tratamentului. Calitatea studiilor a fost analizată cu instrumentul QUADAS-2. Rezultate. Au fost incluse 20 de studii dintr-un total de 156 identificate. Adăugarea chimioterapiei intravezicale la BCG, ca adjuvant, a fost examinată pe un lot de 800 de pacienţi din patru studii clinice. Beneficiul chimio-imunoterapiei combinate pare a fi limitat la pacienţii cu tumori Ta şi T1 (nu CIS), deoarece reducerile ratelor de recurenţă şi progresie nu au fost semnificative. Când au fost compilate rezultatele studiilor, riscul de recurenţă (RR 0,75; 95% CI 0,61-0,92; P=0,006) şi progresie (RR 0,45; 95% CI 0,25-0,81; P=0,007) au fost reduse prin adăugarea chimioterapiei (Epirubicină/Mit-omicina C) fără toxicitate suplimentară. Concluzii. Comparativ cu chimioterapia intravezicală, terapia cu BCG este superioară pentru reducerea ratei de recidivă şi a ratei de progresie tumorală. În caz de eşec a tratamentului cu BCG, agenţii de salvare sunt Gemcitabina, chimioterapia augmentată prin hipertermie cu microunde şi electromotilitate.; Introduction. Bladder cancer represents approximately 3% of all cancer cases worldwide and ranks 11th in incidence for both sexes. Intravesical chemotherapy is a treatment option for high-risk non-muscle invasive bladder cancer (NMIBC), especially when immunotherapy (instillations with Bacillus Calmette-Guerin) fails. Objective. To evaluate the efficacy of intravesical chemotherapeutic agents in high-risk NMIBC as an alternative to failed BCG treatment or in combination with it, through a systematic review of the literature. Material and methods. A systematic search was conducted in PubMed, Springer, European Urology, and the Cochrane database for articles published between 2000 and 2024. Studies evaluating recurrence rates, progression, and mortality in patients who underwent either separate or combined treatment. The quality of the studies was assessed using the QUADAS-2 tool. Results. A total of 20 studies were included from 156 identified. The addition of intravesical chemotherapy to BCG as an adjuvant was examined on a total of 800 patients across four clinical studies. The benefit of combined chemo-immunotherapy appears to be limited to patients with Ta and T1 tumors (not CIS), as reductions in recurrence and progression rates were not significant. When the results of the studies were compiled, the risk of recurrence (RR 0.75; 95% CI 0.61-0.92; P=0.006) and progression (RR 0.45; 95% CI 0.25-0.81; P=0.007) were reduced by adding chemotherapy (Epirubicin/Mitomycin C) without additional toxicity. Conclusion. Compared to intravesical chemotherapy, BCG therapy is superior in reducing recurrence and tumor progression rates. In cases of BCG treatment failure (induction and maintenance), salvage agents include Gemcitabine, hyperthermic chemotherapy with microwaves, and electromotility. Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/32071 2025-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/32062 Managementul riscului cardiovascular în perioada perioperatorie în urologie Sârbu, Daniel; Formusatii, Dmitrii; Pistriuga, Edgar; Mîtcu-Donică, Corneliu Introducere. Pacienţii supuşi intervenţiilor chirurgicale urologice prezintă adesea comorbidităţi cardiovasculare semnificative care sunt asociate cu morbiditate, mortalitate şi spitalizări crescute. Optimizarea managementului cardiovascular în urologie este crucială pentru îmbunătăţirea rezultatelor clinice. Scop. Determinarea aspectelor cheie ale managementului cardiovascular perioperator urologie, incluzând gestionarea patologiilor concomitente, având ca scop reducerea evenimentelor cardiace majore. Material şi metode. Raportul Comitetului mixt al Colegiului American de Cardiologie/Asociaţia Americană a Inimii pentru Ghidul de practică clinică. S-au analizat aspecte privind definirea riscului chirurgical, epidemiologia evenimentelor cardiovasculare, factori de risc şi comorbidităţile relevante, investigaţiile preoperatorii şi managementul terapiei medicamentoase. Rezultate. Evaluarea preoperatorie permite identificarea pacienţilor cu risc crescut de evenimente cardiace. S-a evidenţiat importanţa managementului individualizat al medicaţiei cronice; de exemplu, sistarea beta-blo-cantelor cu mai puţin de 7 zile preoperator este asociată cu un risc crescut de mortalitate şi complicaţii. Întreruperea agenţilor antiplachetari (ex:Aspirină 4 zile, Clopidogrel 5-7 zile)este crucială pentru echilibrarea riscului de tromboză şi hemoragie. Controlul glicemic preoperator este esenţial, concentraţiile de glucoză >200 mg/dL fiind asociate cu o mortalitate mai mare iar anumite clase de antidiabet-ice necesită ajustări specifice. Concluzii. Managementul cardiovascular perioperator comprehensiv şi individualizat este indispensabil în chirurgia urologică, care implica pregătirea preoperatorie, ajustarea medicaţiei pentru gestionarea complicaţiilor cardiace acute. Implementarea ghidurilor optimizează siguranţei şi a rezultatelor pacienţilor.; Introduction. Patients undergoing urological surgical procedures often present with significant cardiovascular comorbidities that are associated with increased morbidity, mortality, and hospitalizations. Optimizing cardiovascular management in urological surgery is crucial for improving clinical outcomes. Objective. Determining key aspects of perioperative cardiovascular management in urology, including the management of concomitant pathologies, with the aim of reducing major adverse cardiac events. Material and methods. Report of the American College of Cardiology/American Heart Association Joint Committee on Clinical Practice Guidelines. Aspects analyzed included the definition of surgical risk, the epidemiology of cardiovascular events, relevant risk factors and comorbidities, preoperative investigations, and medication management. Results. Preoperative assessment allows for the identification of patients at increased risk of cardiac events. The importance of individualized chronic medication management was highlighted; for example, discontinuing beta-blockers less than 7 days preoperatively is associated with a higher risk of mortality/complications. Interrupting antiplatelet agents (Aspirin for 4 days, Clopidogrel for 5-7 days) is crucial for balancing the risk of thrombosis and hemorrhage. Preoperative glycemic control is essential, with glucose concentrations >200 mg/dL being associated with higher mortality, and certain classes of antidiabetic drugs requiring specific adjustments. Conclusion. Comprehensive and individualized perioperative cardiovascular management is essential in urological surgery. This involves preoperative preparation, medication adjustment, and managing acute cardiac complications. Implementing guidelines optimizes patient safety and outcomes. Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/xmlui/handle/20.500.12710/32062 2025-01-01T00:00:00Z