Revista de Științe ale Sănătății din Moldova : Moldovan Journal of Health Sciences 2017 Vol. 12(2)

Revista de ştiinţe ale sănătăţii din Moldova = Moldovan journal of health sciences. 2017, Vol. 12(2)

Sun, 01 Jan 2017 00:00:00 GMT

Revista de ştiinţe ale sănătăţii din Moldova = Moldovan journal of health sciences. 2017, Vol. 12(2) Revista de Științe ale Sănătății din Moldova (Moldovan Journal of Health Sciences) a fost lansată în octombrie 2014. Aceasta este editată în limbile română și engleză, conform standardelor și ghidurilor internaționale actuale în domeniul științelor medicale, și are o apariție trimestrială. Revista este înregistrată în Instrumentul Bibliometric Național IBN/IDSI (nr.1 din 16.11.2015), iar din 21 decembrie 2017, prin Hotărârea Consiliului Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică nr. 169, a fost inclusă în lista revistelor științifice de Tip B. Revista este înregistrată în 2 baze de date internaționale. Fondator: Instituţia Publică Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” din Republica Moldova

Managementul donatorului marginal în moarte cerebrală: experienţa Republicii Moldova

Sun, 01 Jan 2017 00:00:00 GMT

Managementul donatorului marginal în moarte cerebrală: experienţa Republicii Moldova Guţu-Bahov, Cornelia; Avădănii, Radu; Dumitraş, Tatiana; Garbuz, Victor Introducere. Din cauza deficitului acut de organe transplantabile, în ultimul timp este acceptat transplantul de organe în baza criteriilor extinse; termenul utilizat pentru donatorii respectivi este cel de „donator marginal” (l. engl. extended donor). Material și metode. În perioada anilor 2014-2016, în Secţia de terapie intensivă a Spitalului Clinic Municipal ,,Sfânta Treime” au fost menţinuţi 49 de donatori în moarte cerebrală, 48 dintre ei fiind donatori marginali. Studiul, de tip descriptiv, s-a efectuat retrospectiv, pe baza datelor sistemului informaţional SIA Transplant și ale dosarelor donatorilor de organe. Rezultate. Vârsta medie a celor 48 de donatori marginali menţinuţi a fost de 62,3±11,3 ani. Examenul primar al donatorului s-a efectuat în baza fișei medicale, a anamnezei medicale și sociale. Totodată, au fost evaluaţi parametrii clinici și paraclinici ai donatorului – presiunea arterială (PA), presiunea venoasă centrală (PVC), hemoglobina (Hb), echilibrul acido-bazic (EAB), analiza biochimică a sângelui. De asemenea, a fost examinat sângele donatorului la o serie de infecţii (hepatitele virale B și C, citomegalovirus, toxoplasmoză, HIV) prin metoda de depistare imunologică a anticorpilor cu ajutorul testelor expres în laboratorul ,,Synevo”. Până la constatarea morţii cerebrale, toţi pacienţii au beneficiat de tratament non-chirgical, conform consultului neurologului și neurochirurgului. Durata tratamentului până la declararea morţii cerebrale a constituit mai puţin de 48 de ore în 51,0% (26/48) din cazuri, până la 3 zile – în 37,3% (19/48) din cazuri, mai mult de 4 zile – în 11,8% (6/48) din cazuri. Principalele comorbidităţi ale donatorilor au fost: hipertensiunea arterială gradul III, risc adiţional înalt (89,6%), cardiopatia ischemică (43,6%), fibrilaţia atrială permanentă (27,1%), diabetul zaharat tip 2 insulinodependent (4,2%) dintre cazuri. Complicaţiile survenite la menţinerea donatorului în moarte cerebrală au fost: hipotensiune arterială (89,6%), hipokaliemie (50,0%), acidoză metabolică (31,3%), aritmii (27,1%), diabet insipid (27,1%), asistolie (2,1%). O durată a menţinerii donatorului în moarte cerebrală mai puţin de 24 de ore s-a înregistrat în 29,2% de cazuri, până la 12 ore – în 11 (22,9%) cazuri, mai mult de 24 de ore – în 23 (47,9%) de cazuri. Concluzii. Donatorii marginali, corect menţinuţi, reprezintă un suport considerabil în tacticile medicale de prelungire a vieţii pacienţilor cu insuficienţă de organ. De aici reiese necesitatea monitorizării ţintite a donatorilor marginali aflaţi în moarte cerebrală, cu corecţia imediată a instabilităţii hemodinamice și dereglărilor metabolice.; Introduction. Due to an acute deficit of transplantable organs, new extended criteria are accepted now for organ donation, and this kind of donors are defined as marginal (extended) donors. Material and methods. Between the years 2014-2016, in Intensive Care Unit of Clinical Municipal Hospital “Sfanta Treime” 49 brain-dead donors were maintained, 48 of them were marginal donors. The descriptive retrospective study was performed on the basis of SIA Transplant Information System data and organ donors` files. Results. According to the data obtained, the mean age of those 48 marginal donors mantained was 62.3±11.3 years. The primary donor’s examination was based on the medical record, the medical and social history. Clinical and paraclinical parameters of the donor: blood pressure (BP) and central venous pressure (CVP), hemoglobin (Hb), acid-base balance (ABB), biochemical analysis of blood were also evaluated. Simultaneously, the donor’s blood was examined for infections (viral hepatitis B, viral hepatitis C, cytomegalovirus, toxoplasmosis, HIV) by immunological antibody detection using express assays in the “Synevo” laboratory. All patients were subjected to the non-surgical treatment method after consulting the neurologist and neurosurgeon. The duration of treatment until the brain death was less than 48 hours in 51% (26/48) of cases, up to 3 days in 37.3% (19/48) of cases, more than 4 days – in 8% (6/48) of cases. The main comorbidities diagnosed in donors were: 3rd degree arterial hypretension (89.6%), ischaemic heart disease (43.6%), permanent atrial fibrillation (27.1%), type 2 insulin-requiring diabetes mellitus (4.2%). According to the obtained data, the complications appeared during donor’ maintenance in brain death were: hypotension (89.6%), hypokalemia (50.0%), metabolic acidosis (31.3%), arrhythmias (27.1%), insipid diabetes (27.1%) and asystole (2.1%). The duration of donor maintenance in brain death less than 24 hours was recorded in 29.2% of cases, up to 12 hours – 11 (22.9%) cases, more than 24 hours – in 23 (47.9%) cases. Conclusions. Properly maintained marginal brain-dead donors represent a considerable support in medical tactics to extend the life of patients with organ failure. Hence the need for targeted monitoring of marginal donors in brain death with immediate correction of hemodynamic instability and metabolic disturbances. Catedra de anesteziologie și reanimatologie nr. 2, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica Moldova; Disciplina sinteze clinice, Departamentul de medicină internă, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ,,Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica Moldova; Secţia de terapie intensivă, Spitalul Clinic Municipal ,,Sfânta Treime”, Chișinău, Republica Moldova.

Rolul densitometriei prin tomografie computerizată în evaluarea rezultatelor tratamentului prin litotriţie extracorporală cu unde de şoc al calculilor renoureterali: studiu prospectiv, descriptiv

Sun, 01 Jan 2017 00:00:00 GMT

Rolul densitometriei prin tomografie computerizată în evaluarea rezultatelor tratamentului prin litotriţie extracorporală cu unde de şoc al calculilor renoureterali: studiu prospectiv, descriptiv Bradu, Andrei; Ceban, Emil Rezumat. Introducere. De la introducerea metodei de litotriție extracorporală cu unde de șoc, în anii 1980, această tehnologie a devenit una din principalele metode de tratament a litiazei renoureterale. Pentru evaluarea ratei de succes, aprecierea densității calculului prin tomografie computerizată se bucură de cea mai mare popularitate. Scopul acestei lucrări a fost de a evalua eficacitatea aprecierii densității calculului în evaluarea rezultatelor tratamentului prin litotriție extracoprorală (ESWL) cu unde de șoc al calculilor renoureterali. Material și metode. În studiu au fost incluși 60 de pacienți cu litiază renoureterală cu diametru de 0,5-2,0 cm, diagnosticată prin tomografie computerizată cu estimarea densității calculului, care au fost tratați prin litotriție extracorporală. În timpul procedurii de litotriție extracorporală, au fost aplicate 4000 de impulsuri pe ședință, cu un maxim de energie de 3,0 kV. Numărul de ședințe a variat de la una până la trei. Ulterior, pacienții au fost invitați la vizite de control, în dinamică, timp de 1 lună. Rezultate. Din numărul total de pacienți, incluși în studiu, 39/60 (65%) au fost cu rată de ,,stone free” după prima ședință de tratament. S-a observat o relație liniară față de rata mare de ,,stone free” și densitatea calculului. Toți acești pacienți au avut densitatea calculului ≤600 unități Hounsfield (UH). La 11/60 (18%) pacienți s-au aplicat două ședințe de ESWL; aceștia au avut densitatea calculului cuprinsă între 600-1000 UH. La restul pacienților, 10/60 (17%), au fost aplicate trei sedințe de ESWL; acesția au avut densitatea calculului cuprinsă între 1000-1200 UH. Rata de ,,stone free”, după trei sedințe de ESWL, a fost de 92%. Toți pacienții, care au avut reușită în tratament, au prezentat calculi cu densitate de până la 1000 UH. La 6 pacienți procedura de tratament a eșuat; toți au prezentat calculi cu dimensiunea de maxim 17 mm și cu densitatea de 1000-1200 UH, aceștia fiind referiți către alte metode de tratament. Concluzii. Aprecierea densității calculului până la litotriție permite o estimare mai exactă a numărului de ședințe necesare pentru atingerea ratei maximale de succes. De asemenea, cunoașterea exactă a densității calculului poate ajuta la alegerea metodei optimale de tratament din prima intenție.; Abstract. Introduction. Since the introduction of the extracorporeal shock wave lithotripsy in the 1980s, this method has become one of the main methods of treatment of reno-ureteral lithiasis. To evaluate the success rate, the computed tomography, used to assess the calculus density, is among the most popular procedures. The purpose of this study is to evaluate the efficacy of calculus density in assessing treatment outcomes of reno-ureteral calculi by extracorporeal shock wave lithotripsy (ESWL). Material and methods. In this study, 60 patients with reno- ureteral lithiasis of 0.5-2.0 cm were diagnosed by means of computed tomography, the calculi density being performed. The patients were treated by extracorporeal lithotripsy. During the extracorporeal lithotripsy, 4000 pulses per session were applied with a maximum energy of 3.0 kV. The number of sessions ranged from one to three sessions. Subsequently, the patients were monitored and followed up for 1 month. Results. Of the total number of patients enrolled in the research study 39/60 (65%) were “stone free” after the first treatment session. We observed a linear proportion between the high “stone free” rate and the calculus density, all of these patients had the calculus density ≤600 Hounsfield units (HU). In 11/60 (18%) patients, two ESWL sessions were applied and they had the calculus density of 600-1000 HU. In 10/60 (17%) patients, three sessions of ESWL were applied, and they had the calculus density between 1000 and 1200 HU. The rate of “stone free” after three ESWL sessions was 92%. All patients who had the therapy success rate, had the calculus density of up to 1000 HU. In 6 patients, the treatment procedure failed, all of them had calculi with the maximum size of 17 mm and the density of 1000-1200 HU, they being referred to other methods of treatment. Conclusions. The use of calculus densitometry before lithotripsy offers the possibility to estimate more accurately the number of required sessions in order to obtain a maximal success rate. Also, exact information about the calculus density may help finding the most optimal treatment method from the beginning. Catedra de urologie și nefrologie chirurgicală, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica Moldova

Rata markerilor hepatitelor virale B şi C la pacienţii cu colită ulcerativă: studiu prospectiv, comparativ, descriptiv

Sun, 01 Jan 2017 00:00:00 GMT

Rata markerilor hepatitelor virale B şi C la pacienţii cu colită ulcerativă: studiu prospectiv, comparativ, descriptiv Jucov, Alina; Ţurcan, Svetlana Rezumat Introducere. În țările Europei de Est, prevalența hepatitelor virale B și C la pacienții cu boală inflamatorie intestinală (BII), în general, și cu colită ulcerativă (CU), în particular, variază în diferite regiuni, deocamdată fiind insuficient studiată. Scopul studiului a fost calculul prevalenței hepatitelor virale B și C la pacienții diagnosticați cu colită ulcerativă din Republica Moldova – regiune endemică pentru ambele infecții virale. Material și metode. Studiul, de tip prospectiv, a inclus 230 de pacienți care sufereau de CU (63% femei), cu vârste cuprinse între 18 (43,6±14,3) și 81 de ani. Subiecții fiind recrutați consecutiv, în Spitalul Clinic Republican, în anul 2015. Pentru screeningul hepatitelor virale, au fost testați markerii virusului hepatitei B (VHB): HBsAg, anti-HBc și markerii virusului hepatitei C (VHC) – anti-VHC. În cazul markerilor virali pozitivi, au fost examinați ADN-VHB și/sau ARN-VHC. Grupul de control a inclus 66283 de donatori de sânge din același an. Rezultate. Infecția activă și post-infecția cu virusul hepatitei B au fost prezente la 20,4% din pacienții bolnavi de CU: infecție activă (HBsAg + anti-HBc, cu un nivel al ADN-VHB detectabil) – 4,3%; infecție ocultă (izolat anti-HBc) – 10,0% și postinfecție (anti-HBc + anti-HBs + ADN-VHB negativ) – 3,9%. În grupul de control, anti-HBc a fost identificat în 36% cazuri, mai frecvent decât la bolnavii de CU (p<0,001), însă markerii infecției active cu VHB au fost identificați la doar 1,35% dintre pacienți, semnificativ mai puțin față de cei bolnavi de CU (p<0,001). Infecția cu VHC (anti-VHC pozitivi) a fost prezentă la 3,9% din persoanele bolnave de CU și la toți a fost prezentă hepatita activă, cu niveluri de ARN-VHC detectabile. În grupul de control, anti-VHC a fost depistat la 0,7% dintre donatori (p<0,001). Concluzie. Prevalența hepatitelor virale B și C la pacienții cu colită ulcerativă din Republica Moldova – regiune endemică pentru ambele infecții virale – este semnificativ mai mare, comparativ cu grupul de control. Screeningul hepatitelor virale B și C este necesar la pacienții cu BII din zonele endemice. Bolnavii de BII sunt expuși unui risc major de infectare cu virusurile hepatice și necesită vaccinare și măsuri mai stricte de profilaxie a infecției virale nosocomiale.; Abstract Introduction. In Eastern European countries the prevalence of viral hepatitis B and C in patients with intestinal inflammatory bowel disease (IBD), in general, and ulcerative colitis (UC), in particular, varies in different regions and is currently insufficiently studied. The purpose of the study was to calculate the prevalence of viral hepatitis B and C in patients diagnosed with ulcerative colitis in the Republic of Moldova – an endemic region for both viral infections. Material and methods. The prospective study included 230 patients with UC (63% females) aged between 18 and 81 (43.6±14.3) years. Subjects were consecutively recruited in the Republican Clinical Hospital in 2015. HBsAg, anti-HBc markers and hepatitis C (HCV) – anti-HCV marker were tested for viral hepatitis screening. In case of positive viral markers, HBV DNA and/or HCV RNA were tested. The control group included 66283 blood donors from the same year. Results. Active infection and post-infection with hepatitis B virus were present in 20.4% of patients with UC: active infection (HbsAg + anti-HBc with a detectable HBV DNA level) – 4.3%; occult infection (isolated anti-HBc) – 10.0% and post-infection (anti-HBc + anti-HBs + negative HBV DNA) – 3.9%. In the control group, anti-HBc was often identified – in 36% of cases, more frequently than in patients with UC (p<0.001), but active HBV infection markers were identified in only 1.35% of patients, significantly less than in those with UC (p<0.001). HCV infection (positive anti-HCV) was present in 3.9% of patients with UC and all had active hepatitis with detectable levels of HCV RNA. In the control group, anti-HCV was detected in 0.7% of donors (p<0.001). Conclusion. The prevalence of viral hepatitis B and C in patients with ulcerative colitis in the Republic of Moldova – an endemic region for both viral infections – is significantly higher compared to the control group. Screening of viral hepatitis B and C is necessary in patients with IBD in endemic areas. Patients with IBD are at a high risk of infection with liver viruses and require vaccination and more stringent measures to prevent nosocomial viral infection. Disciplina gastroenterologie, Departamentul de medicină internă, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica Moldova