Societatea biomedicală, juridico-psihologică și cea socială se consumă
univoc în identifcarea factorilor care declanșează suicidul, dar și anihilarea
lor. În mediul penitenciar, unde viața pendulează spre alte valori, sinuciderea atinge cote maxime, și chiar performante. În urma cercetărilor efectuate, s-a constat că majoritatea persoanelor private de libertate, în prima
perioadă a detenției, au fost măcinate de diverse momente de suicid. Se
cunosc doi factori majori care declanșează refugiul condamnatului spre sinucidere: primul factor adaptarea la normele și valorile sistemului de viață
privată de libertate și al doilea de evoluție sau involuție a personalității lui în
mediul penitenciar. Pentru ambele cazuri individul are nevoie de susținere
și consiliere la nivel moral. Fiecare etapă din complexul privațiunii de liberate are riscuri de căderi morale. În plan comportamental deținutul trece
repede de la morala conformistă, axată pe vinovăție, la morala frustrării,
întemeiată pe convingeri de grup, explicând cauzele infracțiunii, atitudinea
lui față de muncă, familie, lege, viitor, etc. Această derapare comportamentală pornește de la încercarea de a justifca faptele săvârșite, așa cum se
obișnuiește în mediul penitenciar, în dorința de a fi scutit de pedeapsă, sau
ameliorarea ei. În ambele perioade condamnatul trece prin momente de
risc, fie că și le-a creat singur, fie că au fost favorizate din anturaj. Cele mai
periculoase momente sunt soldate cu automutilarea uneori ajungând până
la tentative sau chiar cazuri de suicid.
The persistence of the spiritual-moral climate issue within the penitentiary
institutions remains a taboo element for contemporary society. Spiritual counselling in penitentiary institutions aims to extend and improve the quality of life for all detainees. Realizing the bioethical potential in the spiritual counselling of detainees with attempted suicide will solve one of the biggest social
problems in the penitentiary environment.
