Abstract:
Actualitatea și importanța problemei abordate.
Anatomia variațională reprezintă un domeniu temeinic, de proporții al morfologiei, în care
orice detaliu deține valoare aplicativă, îndeosebi atunci când ne referim la sistemul
cardiovascular [1]. Variantele arteriale apar ca consecințe ale perturbațiilor embriologice, ce au
loc la nivelul sistemului vascular și cel mai frecvent sunt depistate ocazional în timpul disecției
sau a examinărilor clinice la efectuarea angiografiei [38, 48, 49, 50, 51, 148, 149, 150, 151, 152].
De regulă, ele nu manifestă dereglări funcționale, însă în practica medicală uneori din cauza
necunoașterii lor pot fi comise erori cu consecințe fatale [54, 55, 56, 57, 59, 255].
Cunoștințele cu privire la variantele anatomice ale vaselor sangvine ale membrului
superior, în ultimii ani au devenit mai importante, datorită creșterii graduale a numărului de
proceduri intervenționale radiologice, de intervenții chirurgicale vasculare și reconstructive,
deoarece axila și brațul sunt sediul numeroaselor leziuni traumatice vasculare produse prin
acțiunea armelor, a fracturilor de humerus și a luxațiilor de umăr, având o frecvență de până la
12% [53, 145]. În tratamentul acestor traumatisme vasculare au fost obținute succese
considerabile, datorită cunoașterii variabilității arteriale, tehnicilor reconstructive și de chirurgie
plastică, care au diminuat rata amputațiilor la acest nivel până la 12,7% [47, 146].
Primele relatări despre prezența variabilității arterelor membrului superior aparțin lui
Albrecht von Haller (1751) [257]. La începutul sec. XIX interesul față de variantele arterelor
membrului superior a crescut, fapt confirmat de Quain R. (1844) [258], care în acea perioadă a
efectuat un studiu amplu, iar rezultatele obținute a încercat să le clasifice conform criteriilor
topografice și morfologice. Ulterior, clasificarea acestor variante a fost completată de către
Adachi B. (1928) [2], Mc Cormack L. (1953) [49], Keen J. (1961) [58] și Rodriguez-Niedenfuhr
M. (2001) [50]. Adachi B. (1928) [2], descrie trei modalități de ramificare a arterei brahiale. Mc
Cormack L. (1953) [49], efectuiază un studiu pe un eșantion de 750 membre superioare, unde
constată prezența variantelor arteriale în 18,5% din ele, iar ceva mai târziu, Uglietta J. (1989)
[154], descrie o incidență a acestora de 9%. Testut L. (1925), sugerează despre faptul că arterele
variază foarte mult ca origine, volum, traiect, raporturi, ramificație și mod de bifurcație, divizând
variantele acestora în 4 grupe: lipsa arterelor și substituirea lor cu ramuri din arterele învecinate;
nivel divers de origine a arterei; topografia atipică a ei și prezența arterelor accesorii [3]. La
mijlocul sec. XIX, Соколов К. М. (1858) [54], descrie numeroase variante ale arterelor
membrului superior, iar Зернов Д. Н. (1899) [59], relatează, precum că acestea sunt determinate
de dezvoltarea intensă a vaselor sangvine la embrion, care ulterior se reduc, inclusiv și o parte
din cele normale. În opinia mai multor autori, unele artere ale membrului superior sunt mai
frecvent predispuse la variații decât altele, uneori purtând și un caracter teritorial [60, 61, 155].Necesitatea unui studiu mai aprofundat privind problema variabilității arterelor membrului
superior este dictată de cerințele moderne ale medicinii practice, deoarece acestea, conform celor
relatate de către Nodiți Gh. (2011), apar cu o frecvență de până la unul din cinci pacienți, iar a
arterelor axilei și brațului este raportată la unul din patru pacienți [62].
La momentul actual sunt remarcate progrese considerabile în domeniile imagisticii și
chirurgiei vasculare, utilizându-se pe scară largă tehnologiile moderne de tratament endovascular
cu aplicarea stenturilor și stent-grefelor, grație cărora are loc restabilirea continuității vasculare
practic în orice regiune a corpului uman, inclusiv și a celor ce prezintă dificultăți în abordarea lor
chirurgicală [260]. Cunoașterea variantelor arterelor membrului superior este deosebit de
importantă în planificarea intervențiilor chirurgicale și microchirurgicale întreprinse la acest
nivel, având o importanță semnificativă cu rol decizional, care destul de frecvent determină
caracterul și pronosticul bolii [53].
Din acest motiv, rezultatele obținute cu privire la variabilitatea individuală a arterelor axilei
și brațului, vor deveni parte componentă a multitudinii variațiilor arteriale ce vor confirma
importanța cercetării pentru medicina practică [260].
Descrierea situației și identificarea problemei în domeniu de cercetare
Aspectul morfologic al variabilității individuale a arterelor membrului superior n-a fost
studiat îndeajuns în pofida faptului că în ultimii ani numărul procedurilor de diagnostic și al
intervențiilor chirurgicale efectuate la acest nivel a crescut considerabil [260].
Conform surselor bibliografice, majoritatea autorilor în identificarea variantelor anatomice
ale arterelor axilei și brațului au utilizat metoda de disecție anatomică, iar în descrierea lor s-au
limitat la o prezentare generală, neacordând atenție elementelor de detaliu [45, 48, 51, 66, 67, 71,
164, 165, 166, 167, 168, 169, 171, 261] și doar unități au folosit tehnicile imagistice [4, 6, 55, 72,
173]. Cele mai numeroase lucrări la temă vizează prezentări de caz, dar nu studii aprofundate pe
eșantioane mari [73, 74, 75, 76, 77, 78, 79, 156, 174, 175, 176, 177, 178, 179, 180, 262]. Mulți
autori descriind variantele arterelor axilară și brahială, le-au nominalizat din punct de vedere al
aspectului lor topografic, fără a lua în considerație Terminologia anatomică [50, 80, 81, 82, 83,
84, 85, 183, 184, 185, 186]. Sunt foarte puține lucrări în domeniu care relatează despre aspectul
individual al acestor variante [58, 59, 86, 87, 88, 89, 187, 188], astfel, se necesită un studiu vast
în care să fie abordată variabilitatea individuală a arterelor date, ținându-se cont de gen,
lateralitate și tip constituțional.
Lucrarea de față este o tentativă de a completa studiile realizate până în prezent şi a extinde investigațiile ştiințifice care va oferi morfologilor și clinicienilor nu doar o imagine de ansamblu
despre variantele anatomice ale arterelor axilei și brațului, dar una bazată pe analiză, cu
posibilitatea stabilirii frecvenței acestora.
Ipoteza de lucru.
Necesitatea stringentă, științifică și practică, privind aprofundarea cunoștințelor de ordin
morfologic și clinicoaplicativ în studierea variabilității individuale a arterelor axilei și brațului cu
crearea modelului matematic al hemodinamicii arteriale de la acest nivel. [...]