Abstract:
Actualitatea temei. Infecţiile asociate asistenței medicale (IAAM) au devenit una din
problemele majore de sănătate publică din punct de vedere clinic, epidemiologic şi socioeconimic. Acestea constituie un capitol aparte de patologie reliefat mai pregnant în contextul
progreselor medicinii moderne, determinate atât de diversitatea manevrelor efectuate în scop de
diagnostic și terapeutic, dar și a utilizării neraţionale a antibioticelor, în special a celor cu spectru
larg, ce conduce la selecționarea bacteriilor rezistente [1, 2, 3, 4, 5].
Infecțiile asociate asistenței medicale cauzate de microorganismele rezistente la
antimicrobiene prezintă astăzi una dintre cele mai importante provocări pentru medicina
modernă. O mare parte din infecțiile stafilococice sunt cauzate de unul dintre cei mai de succes
agenți patogeni moderni – Staphylococcus aureus meticilino-rezistent (MRSA) [6].
De la primele cazuri de MRSA înregistrate și până astăzi, amploarea problemei a crescut
dramatic, incidența infecțiilor cauzate de MRSA atingând proporții endemice în unele spitale. În
Europa, se observă, un gradient nord-sud, tulpinile de MRSA fiind rare în spitalele scandinave
(<2%) și mult mai răspândite în spitalele din țările mediteraneene (> 40%) [7, 8, 9].
Deși în ultimii ani se indică o scădere a procentajului de tulpini de Staphylococcus aureus
rezistente la meticilină în Uniunea Europeană/Spațiul Economic European (UE/EEA), de la
media 19,6% înregistrată în anul 2014 - la 16,9% în 2017, totuși MRSA rămâne o provocare
importantă la nivel european, nivelurile de MRSA fiind încă ridicate în mai multe țări, rezistența
generală la preparatele antimicrobiene fiind în continuă creștere [10, 11, 12, 13].
În 2017, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) stabilește cele mai importante categorii
de germeni multirezistenți pentru care se impune introducerea de noi posibilitati terapeutice, cu 3
niveluri de prioritate: critic, înalt și mediu, tulpinile de Staphylococcus aureus meticilinorezistent aparținând nivelului înalt [14, 15].
La scurt timp după apariția MRSA, s-a realizat că problema rezistenței la meticilină
implică nu numai tulpinile de stafilococi coagulozo-pozitivi (SCP), dar, de asemenea, și tulpinile
de stafilococi coagulozo-negativi (SCN). Deși la început, acestor specii de microorganisme li se
acordau puțină importanță, fiind considerate parte din flora normală a pielii și a mucoasei nazale,
astăzi datorită obținerii rezistenței la preparatele antibacteriene au devenit o sursă de îngrijorare
pentru sistemul medical. Acestea sunt asociate în special cu utilizarea corpurilor străine,
implante, care sunt indispensabile în medicina modernă [16, 17]. Creșterea ratelor de rezistență
la antibiotice s-a dovedit a fi o problemă și mai mare pentru SCN decât pentru Staphylococcus
aureus, limitând opțiunile terapeutice [18, 19].
S-a dovedit că rezistența la meticilină are un impact negativ asupra rezultatelor clinice și
economice, în special în ceea ce privește morbiditatea și mortalitatea crescută și durata lungă a spitalizării, precum și cererea de intervenții suplimentare pentru a atenua impactul clinic [20, 21,
22, 23, 24, 25].
Situarea stafilococilor pe primele locuri în etiologia infecţiilor bacteriene, creşterea anuală
a numărului de tulpini de stafilococi meticilino-rezistenţi şi apariţia unor tulpini rezistente la
antibioticele antistafilococice de rezervă, încadrează această patologie în rândul bolilor
infecţioase emergente [26, 27, 28, 29].
În Republica Moldova studiile privitor la incidența prin infecții cauzate de Staphylococcus
meticilino-rezistent (MRS) sunt fragmentate [28, 29, 30].
Cunoașterea epidemiologiei locale în infecțiile cu Staphylococcus meticilino-rezistent, va
contribui la conştientizarea problemei şi implimentarea măsurilor raţionale de supraveghere și
control a patologiei date. [...]