dc.description.abstract |
Actualitatea temei. Infecţiile asociate asistenței medicale (IAAM) au devenit una din problemele majore de sănătate publică din punct de vedere clinic, epidemiologic şi socio-econimic. Acestea constituie un capitol aparte de patologie reliefat mai pregnant în contextul progreselor medicinii moderne, determinate atât de diversitatea manevrelor efectuate în scop de diagnostic și terapeutic, dar și a utilizării neraţionale a antibioticelor, în special a celor cu spectru larg, ce conduce la selecționarea bacteriilor rezistente [1, 2, 3, 4, 5].
Infecțiile asociate asistenței medicale cauzate de microorganismele rezistente la antimicrobiene prezintă astăzi una dintre cele mai importante provocări pentru medicina modernă. O mare parte din infecțiile cu Staphylococcus aureus sunt produse de un agent patogen microbian multirezistent la o gamă foarte largă de antibiotice utilizate în mediul spitalicesc - Staphylococcus aureus meticilino-rezistent (MRSA) [6].
De la primele cazuri de MRSA înregistrate și până astăzi, amploarea problemei a crescut dramatic, incidența infecțiilor cauzate de MRSA atingând proporții endemice în unele spitale. În Europa, se observă, un gradient nord-sud, tulpinile de MRSA fiind rare în spitalele scandinave (<2%) și mult mai răspândite în spitalele din țările mediteraneene (> 40%) [7, 8, 9].
Deși în ultimii ani se indică o scădere a procentajului de tulpini de Staphylococcus aureus rezistente la meticilină în Uniunea Europeană/Spațiul Economic European (UE/EEA), de la media 19,6% înregistrată în anul 2014 - la 16,9% în 2017, totuși MRSA rămâne o provocare importantă la nivel european, nivelurile de MRSA fiind încă ridicate în mai multe țări, rezistența generală la preparatele antimicrobiene fiind în continuă creștere [10, 11, 12, 13].
În 2017, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) stabilește cele mai importante categorii de germeni multirezistenți pentru care se impune introducerea de noi posibilitati terapeutice, cu 3 niveluri de prioritate: critic, înalt și mediu, tulpinile de Staphylococcus aureus meticilino-rezistent aparținând nivelului înalt [14, 15].
La scurt timp după apariția MRSA, s-a realizat că problema rezistenței la meticilină implică nu numai tulpinile de stafilococi coagulozo-pozitivi (SCP), dar, de asemenea, și tulpinile de stafilococi coagulozo-negativi (SCN). Deși la început, acestor specii de microorganisme li se acordau puțină importanță, fiind considerate parte din flora normală a pielii și a mucoasei nazale, astăzi datorită obținerii rezistenței la preparatele antibacteriene au devenit o sursă de îngrijorare pentru sistemul medical. Acestea sunt asociate în special cu utilizarea corpurilor străine, implante, care sunt indispensabile în medicina modernă [16, 17]. Creșterea ratelor de rezistență la antibiotice s-a dovedit a fi o problemă și mai mare pentru SCN decât pentru Staphylococcus aureus, limitând opțiunile terapeutice [18, 19].
S-a dovedit că rezistența la meticilină are un impact negativ asupra rezultatelor clinice și economice, în special în ceea ce privește morbiditatea și mortalitatea crescută și durata lungă a spitalizării, precum și cererea de intervenții suplimentare pentru a atenua impactul clinic [20, 21, 22, 23, 24, 25].
Situarea stafilococilor pe primele locuri în etiologia infecţiilor bacteriene, creşterea anuală a numărului de tulpini de stafilococi meticilino-rezistenţi şi apariţia unor tulpini rezistente la antibioticele antistafilococice de rezervă, încadrează această patologie în rândul bolilor infecţioase emergente [26, 27, 28, 29].
În Republica Moldova studiile privitor la incidența prin infecții cauzate de Staphylococcus meticilino-rezistent (MRS) sunt fragmentate [28, 29, 30]. Cunoașterea epidemiologiei locale în infecțiile cu Staphylococcus meticilino-rezistent, va contribui la conştientizarea problemei şi implimentarea măsurilor raţionale de supraveghere și control a patologiei date. [...] |
en_US |