Abstract:
Actualitatea temei. Infecțiile nosocomiale reprezintă o sursă importantă de morbiditate, de suferință și de costuri ridicate pentru sistemul de sănătate, pentru pacient și pentru stat. Aceste infecții, în pofida progreselor înregistrate în profilaxia și controlul lor, rămân o problemă de mare actualitate în sănătatea publică [1–9].
Centrul European de Control al Bolilor (ECDC), într-un studiu de prevalență a infecțiilor asociate asistenței medicale (IAAM) și a utilizării antimicrobienelor în peste 1000 de spitale din 33 de țări, confirmă faptul că IN reprezintă o problemă de sănătate publică. Conform datelor obținute, doar într-o zi aproximativ 80 000 de pacienți dezvoltă cel puțin o IAAM, adică 1 din 18 pacienți dintr-un spital european [8].
Conform raportului Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), anual în spitalele din SUA sunt diagnosticate în jur de 1,7 milioane de IAAM, soldate cu aproximativ 100 000 de decese [1]. Estimările globale europene din ultimii 10 ani arată că 5,5-5,7 % din totalul pacienților internați contractează IAAM, iar în România doar 0,2-0,25 % [10]. Nivelul înregistrării morbidității IN este extrem de scăzut, fapt demonstrat și într-un studiu efectuat la Moscova. Date despre incidența ISPN în IMSP nu există. Descifrarea etiologică a cazurilor de IN nu se efectuează. Prin diagnostic activ s-a demonstrat că aproximativ 20 % din pacienții chirurgicali prezintă semne de IN [11].
În staționarele din Rusia, conform datelor oficiale, incidența IAAM constituie 0,2-0,3 %, însă după datele neoficiale această cifră crește de 40-50 ori mai mare [12]. În Republica Moldova, morbiditatea prin IN printre bolnavii postchirurgicali re- prezintă 1,8 la 1000 de operați [13]. În realitate, morbiditatea prin ISPN este de cel puțin 10-11 ori mai mare decât cea înregistrată și diferă de la staționar la staționar. De exemplu, incidența reală a ISPN în secțiile de chirurgie abdominală este de 83,16 cazuri la 1000 de operați, iar oficial la CSP au fost declarate doar 1,93 % din numărul celor operați sau 19,3 cazuri la 1000 de operați, iar în secția traume multiple și asociate (74,2
la 1000 operați), oficial nu a fost declarat nici un caz [14].
Incidența reală a ISPN în staționarele neurochirurgicale este de 32,2 la 1000 de pacienți, de 7,32 ori mai mare decât cea înregistrată oficial (4,4 ‰) [15], iar în staționarele de traumatologie și ortopedie – 156,42 cazuri la 1000 de operați, oficial fiind declarate doar 5 cazuri de ISPN, ceea ce reprezintă 1,06 % din numărul total de pacienți cu ISPN. Astfel, incidența reală a ISPN în staționarele de traumatologie și ortopedie este de 14,75 ori mai mare comparativ cu cea înregistrată oficial [16].
IN apare, de regulă, după operații septice sau după operații complexe precum transplanturile sau protezările, dar și la utilizarea necorespunzătoare a instrumentarului steril sau a pansamentului nesteril. Așadar, rata incidenței IN într-un staționar chirurgical reflectă calitatea acordării asistenței medicale.
Un interes deosebit prezintă studierea structurii și particularităților etiologice ale ISPN în staționarele multiprofil. Cercetările efectuate în RM în staționarul de neurochirurgie au arătat că „structura etiologică a ISPN este variată și include microorganisme grampozitive (49,3 %), gramnegative (38,38 %) și alte microorganisme (12,32 %)” [15]. La studierea structurii etiologice a ISPN din Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie s-a constatat că predomină microorganismele grampozitive (63,19 %), ur-
mate de cele gramnegative (35,56 %) [17]. [...]
