Abstract:
Actualitatea temei
Studiile recente arată că chisturile ovariene reprezintă o patologie destul de frecventă la
pacientele de sex feminin în diferite grupuri de vârstă. Viceversa, la copii și adolescente
formațiunile tumorale se manifestă la 2.6 din 100.000 [52, 122]. În majoritatea cazurilor tumorile
ovariene la copii și adolescente sunt de origine benignă, iar frecvența neoplasmelor maligne
constitue circa 10% [27, 278, 287, 288].
Descrierea situaţiei în domeniul de cercetare şi identificarea problemelor de cercetare
Actualmente investigațiile imagistice (ultrasonografia - USG, tomografia computerizată -
TC, imagistica prin rezonanță magnetica - IRM) sunt considerate metode de elecție în
diagnosticul și evaluarea formațiunilor chistice și tumorale ovariene, cât și în strategia
stratificării riscului tumorilor maligne [252, 118]. Unul dintre domeniile prioritare trebuie
considerat cercetarea în crearea șabloanelor radiologice unice pentru descrierea si stratificarea
formațiunilor ovariene [138, 255, 274], totuși, informativitatea lor la pacientele pediatrice
necesită un studiu suplimentar.
Aprecierea nivelului markerilor oncologici (AFP, b-hCG, CA 125, CEA și CA- 19-9) în
tumorile ovariene la pacientele pediatrice se utilizează pe scară largă pentru diferencierea
formațiunilor ovariene benigne și maligne [52, 196, 252, 263]. Cu toate acestea, experiența
colectivă acumulată și-a demonstrat nespecificitatea (creșterea concentrației în tumorile benigne
și un nivel normal în neoplasmele maligne) și până în prezent rolul markerilor tumorali în
tumorile ovariene la copii și adolescente rămâne destul de controversat [246, 250] și cere studii
adiționare.
Printre cele mai grave complicații ale formațiunilor chistice și tumorale, ce țin de păstrarea
funcției fertile, se consideră torsiunea anexelor uterine (TAU) [55, 59, 94]. Actualmente au fost
conturate direcțiile prioritare în determinarea: predictorilor clinici în diagnosticul diferențiat a
TAU [55, 59], crearea sistemului de puncte în diagnosticul precoce a TAU [71, 150, 233],
markerilor serologici ischemici și inflamatori specifici pentru TAU [56, 64, 123, 143, 295] și
aprecierea rolului metodelor radiologice (USG cu velocimetria Doppler, TC și IRM) pentru
detrminarea TAU [59, 74, 109]. Așadar, în acest context este bine definită perspectiva și
actualitatea studiilor în domeniul acurateței diferitor metode în diagnosticul TAU.
La momentul actual metoda fundamentală în tratamentul torsiunii ovariene este efectuarea
operațiilior ovaromenajante (detorsie+chistectomie), indiferent de gradul de ischemie [59, 69,
88, 247]. Totodată studiile ce țin de fundamentarea aspectelor tehnice a detorsiei și profilaxiei
sindromului de ischemie/reperfuzie sunt in derulare [203]. Un interes deosebit prezintă
publicațiile unice ce țin de starea structurală și funcțională a ovarelor după detorsie [226]. În
pofida celor expuse, frecvența ovarectomiilor nejustificate în cazul torsiunilor de anexe, după datele literaturii, atinge 40% [69, 77, 270]. Așadar, studiile ulterioare în acest domeniu sunt
justificate și de perspectivă. [...]
