Compuşi noi cu acţiune asupra microorganismelor izolate din ulcere trofice: Rezumatul tezei de doctor habilitat în științe medicale: 313.02 – Microbiologie, virusologie medicală

Abstract

Actualitatea temei şi importanţa problemei abordate. Una dintre cele mai mari realizări ale omenirii din istoria recentă este descoperirea și producerea penicilinei, care a contribuit la schimbarea calităţii vieţii, la reducerea mortalităţii şi la creşterea speranţei de viaţă. Această descoperire epocală a stat la baza cercetărilor de dezvoltare a noi preparate antimicrobiene. Cu părere de rău, de la sfârșitul anilor 60 ai sec. al XX-lea nu au mai fost dezvoltate molecule antimicrobiene cu mecanisme de acțiune noi. Ultima clasă de antimicrobiene a fost descoperită în 1968, ceea ce a făcut ca majoritatea preparatelor antimicrobiene, folosite în această perioadă, să fie versiuni modificate ale celor descoperite anterior [26, 28]. Reducerea dramatică a numărului de agenți antimicrobieni noi de pe piața farmaceutică este determinată de creşterea costurilor pentru cercetarea și dezvoltarea acestor preparate precum și de rentabilitatea scăzută [4]. În pofida progreselor obţinute în medicina modernă, microorganismele continuă să reprezinte una dintre cele mai mari provocări pentru sănătate. Una dintre cauze este dezvoltarea rezistenţei microorganismelor la antimicrobiene, ceea ce nu le permite să-şi exercite acțiunea. Rezistența la antimicrobiene (RAM) este un fenomen natural, cauzat de mutaţii în genele bacteriilor, iar utilizarea excesivă şi nejustificată a antimicrobienelor accelerează apariţia şi răspândirea bacteriilor rezistente la aceste preparate. Devenind o problemă serioasă de sănătate publică pe întreg mapamondul, RAM impune o povară economică semnificativă asupra sectorului de sănătate [6,41]. Pentru soluţionarea acestei probleme sunt necesare nu numai descoperirea de noi antimicrobiene, dar și dezvoltarea de noi abordări alternative. Dezvoltarea de metode alternative de tratament este considerată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) o provocare cu care se confruntă comunitatea medicală [3, 44]. Studiile sinergiei compușilor combinați denotă oportunități în lupta cu agenții patogeni rezistenți la antimicrobiene. În ultimii ani, cercetătorii experimentează combinarea antimicrobienelor sintetice cu compușii biologici. Cercetările au arătat că în cazul pacienților cu infecții grave, terapia combinată sau sinergică împotriva microorganismelor rezistente este o nouă modalitate de tratare a bolilor infecțioase și, probabil, de perspectivă pentru cercetările ulterioare [40]. Conform datelor din literatura de specialitate, interesul pentru cercetarea interacțiunii sinergice dintre extractele de plante și antimicrobienele cu potențial de dezvoltare a rezistenței a sporit semnificativ. Mai mulţi cercetători au constatat că extractele brute de diferite plante, fiind folosite în combinație cu unele antimicrobiene, au scăzut semnificativ valorile concentrației minime inhibitorii (CMI) împotriva tulpinilor multirezistente [25]. [...]