dc.description.abstract |
Actualitatea temei: Metaplazia epitelială columnară de mucoasă esofagiană, anterior cunoscută sub denumirea de Esofag Barrett (EB) sau esofag columnar metaplaziat (ECM), actualmente constituie o problemă de interes major pentru practica şi știința medicală în primul rînd prin legătura sa evolutivă cu refluxul gastro-esofagian (RGE) cronic, care, datorită incidenței înalte și în continuă creștere în țările Europei Occidentale, este considerată drept maladia sec. XXI. În al doilea rînd, nu mai puțin important, în această ordine de idei este și potențialul de malignizare al ECM cu asocierea displaziei și dezvoltarea adenocarcinomului (AC) esofagian [1]. Introducerea pe scară largă în practica cotidiană a metodelor endoscopice de diagnostic demonstrează că ECM este o constatare relativ frecventă, cu o incidență de pînă la 2% din totalul esofagoscopiilor şi pînă la 10-20% din endoscopiile realizate la pacienţii cu simptome ale Bolii de Reflux Gastro-Esofagian (BRGE) [2,3]. Importanță clinică a ECM este determinată de predispoziția la complicații evolutive (ulcerație, hemoragie sau strictură) și mai ales, din cauza potențialului de malignizare, intens studiat în ultima vreme. Riscul de apariție a AC la pacienții cu ECM de tip intestinal s-a estimat a fi de 30–40 de ori mai mare decît în rîndul populației generale [4]. Creșterea incidenței AC, observată în special în Europa de Vest, America de Nord și Japonia, a provocat, de-a lungul a peste 4 decenii, între chirurgi, gastroenterologi și anatomopatologi o serie de controverse cu privire la metaplazia esofagiană Barrett. Dacă, inițial, dezbaterile au avut ca subiect, în special, originea congenitală sau dobîndită a acestei afecțiuni, ulterior controversele s-au concentrat în jurul originii epiteliului cilindric în joncțiunea eso-gastrică (JEG), precum și al aspectelor histopatologice ale acestuia. O problemă care nu și-a găsit încă rezolvarea în rîndul specialiștilor de profil se referă la definiția și diagnosticul ECM. Criteriile fundamentale pentru diagnosticul acesteia au evoluat de-a lungul timpului, și dacă inițial EB era considerat un eponim pentru sindromul ce caracterizează substituția epiteliului scuamos stratificat cu epiteliu columnar, fiind diagnosticat dacă joncțiunea scuamo-columnară (JSC) se afla la 3 cm deasupra JEG, prin examen endoscopic sau histopato-logic, actualmente, la capitolul definiție, din considerente de vigilență oncologică tot mai mult se subliniază necesitatea de a considera mucoasă Barrett doar ECM – de tip specializat intestinal [5-8], iar la capitolul diagnostic, problema necesității aplicării unor programe de screening populațional, precum și cea a unor scheme de supraveghere a evoluției ECM se impun în mod din ce în ce mai pregnant. Chirurgii au semnalat răspunsul favorabil al leziunilor metaplazice columnare (precum și în vederea profilaxiei AC) la tratamentul chirurgical al refluxului, tratamentul chirurgical ablativ al metaplaziei, comparativ cu terapia antiacidă continuă, însă acest fapt rămîne încă un subiect de controverse [9-11]. Medicația antisecretorie pare să fie eficientă pentru abolirea simptomaticii de RGE, însă aplicată pe termen lung poate genera reacții adverse, o balanță terapeutică cost/eficiența negativă, și la fel este discutat potențialul de reversibilitate a ECM la condițiile anatomo-fiziologice normale/progresie neoplazică. [...] |
en_US |