Profilul molecular al stromei în proliferările benigne și maligne ale prostatei: Rezumatul tezei de doctor în științe medicale: 311.02 – Anatomie patologică

Abstract

Actualitatea și importanța temei. Prostata este organul unde își au localizarea două patologii proliferative: hiperplazia nodulară benignă și adenocarcinomul. Carcinoamele şi hiperplazia benignă sunt cele mai frecvente leziuni care afectează prostata, constituind peste 90% din toate afecţiunile prostatei [1]. Hiperplazia nodulară benignă se caracterizează printr-o proliferare progresivă, discontinuă, atât a celulelor epiteliale glandulare, cât și a celulelor stromale, care, în final, duce la creșterea glandei și evoluția simptomelor clinice [31]. Diverse studii au relevat că prevalența hiperplaziei benigne de prostată crește semnificativ după cel de-al patrulea deceniu al vieții și se determină la până la 90% dintre bărbații cu vârsta peste 80 de ani [15]. Mecanismele moleculare exacte care stau la baza inițierii, menținerii și dezvoltării hiperplaziei rămân a fi doar parțial descifrate [15]. Adenocarcinomul de prostata este o formă foarte imprevizibilă de cancer. Întrucât multe tipuri de cancer de prostata sunt cu creștere lentă și ar putea fi lăsate fără tratament, altele sunt foarte agresive. Carcinoamele de prostată sunt considerate a fi patologii cu caracteristici și comportamente biologice variate. Mai mult, adenocarcinoamele de prostată sunt reprezentate de multiple focare cu heterogenitate histologică și moleculară variată în cadrul aceluiași pacient [22]. Stroma prostatei se caracterizată printr-o plasticitate absolută, ce determină un răspuns prompt la perturbarea homeostaziei, iar interacțiunile între epiteliu și stromă sunt cunoscute ca fiind importante atât în timpul dezvoltării prostatei, cât și în dezvoltarea, progresia leziunilor proliferative maligne, dar și benigne. Aceste interacțiuni sunt mediate de o varietate de factori paracrini secretați de celulele epiteliale modificate și/sau celulele stromale [13, 28]. Totalitatea modificărilor fenotipice și genotipice apărute în stromă sunt denumite prin termenul de stromă reactivă sau stromă tumorală. Această stromă modificată este de tip reparativ, caracterizată prin creșterea densității celulelor inflamatorii, reacție desmoplazică, alterarea expresiei factorilor de creștere și citokinelor, creșterea angiogenezei și remodelarea matricei extracelulare [5]. Reactivitatea stromei asociate tumorii variază atât în amplitudine, cât și în compoziție sa, în funcție de leziune, dar și gradul de diferențiere tumorală. Compoziția stromei reactive este esențială pentru biologia tumorală [6]. Înțelegerea mecanismelor care reglementează recrutarea, activarea și biologia celulelor stromei reactive este o problemă importantă. De asemenea, posibil că, interacțiunile paracrine între epiteliu și stroma reactivă pot fi implicate în apariția carcinoamelor rezistente la castrare. Reieșind din toate aceste motive, este extrem de important să fie identificate noi metode de diagnostic ce vizează micromediul stromei reactive, ceea ce va dezvolta și noi abordări terapeutice în tratamentul cancerului de prostată. În ultimele decenii a fost recunoscut faptul că dezvoltarea, evoluția reţelei vasculare reprezintă un moment crucial pentru creşterea exponenţială a tumorilor maligne şi ulterior, dezvoltarea metastazelor. Leziunile hiperplazice sunt dependente de angiogeneză, iar studiul mecanismelor, factorilor moleculari prin care tumora şi patul său vascular se intercondiţionează reciproc are valoare prognostică și terapeutică. Terapiile ce au drept țintă angiogeneza tumorală se bazează în principal pe observaţia că vasele tumorale prezintă caracteristici distincte, specifice care le deosebesc net de vasele normale, mature preexistente. În contextul celor discutate mai sus, reiese necesitatea efectuării un studiu profund al micromediului stromal din leziunile hipeplazice benigne și maligne de prostată, prin caracterizarea și definirea modificărilor celulare și matriciale cu identificarea unor potențiali factori reglatori, și, de asemenea, să se determine relații de asociere între factori de creștere, metaloproteinaze, hormoni cu prognosticul tumorii