Abstract:
Scopul: Evaluarea procesului de organizare a educației terapeutice a pacienților cu
hipertensiune arterială pentru a elabora recomandări de îmbunătățire a procesului de instruire.
Obiectivele: Studierea literaturii la nivel național și internațional referitor la procesul de
organizare a educației terapeutice a pacienților cu hipertensiune arterială; evaluarea procesului de
organizare a educației terapeutice a pacienților cu hipertensiune arterială la nivel de asistență
medicală primară; studierea opiniilor medicilor de familie și a asistenților medicali privind
instruirea pacienților cu hipertensiune arterială; elaborarea recomandărilor pentru a îmbunătăți
procesul de instruire a pacienților cu hipertensiune arterială.
Materiale și metode: Tipul studiului: mixt. Componenta calitativă – interviuri (pentru
explorare) cu managerii instituțiilor de asistență medicală primară sau personalul medical
recomandat de manageri – 11 interviuri realizate prin telefon. Componenta cantitativă – studiu
descriptiv, transversal, prin aplicarea unui chestionar elaborat în interesul studiului. Eșantionul
studiului cantitativ: 371 de respondenți, dintre care, 65 % medici de familie, 35 % asistenți
medicali. Metodele studiului: statistică, de sinteză, comparativă, grafică.
Rezultate obținute: Modalitatea de evaluare a procesului de educație a pacienților cu
hipertensiune arterială s-a bazat pe modelul lui Deming (2012) – ciclul „Planificare – Realizare
– Evaluare – Acțiune”. Conform datelor studiului, personalul medical chestionat posedă
cunoștințe parțiale privind etapele procesului de organizare a educației terapeutice menționate de
modelul Deming, astfel 69,5 % din respondenți recunosc etapa de planificare iar 59,6 % – etapa
de evaluare, fiind în proporții comparabile implicați la modul practic în aceste procese: 70 % din
personalul intervievat raportează implicarea în procesul de planificare, iar 59,6% – în procesul
de evaluare. Definiția conceptului de educație terapeutică este cunoscută și înțeleasă de
majoritatea respondenților medici (67 %), în timp ce asistenții medicali dau dovadă de
cunoaștere doar în proporție de 21 %.
Educația terapeutică în hipertensiunea arterială este considerată o intervenție terapeutică
importantă de marea majoritate a respondenților (98,1 %), datorită beneficiilor pe care aceasta le
aduce în controlului tensiunii arteriale (90,6 %); scăderea mortalității cauzate de complicații
(81,7 %); creșterea complianței la tratament (72,5 %); conștientizarea bolii (65,5 %). În același
timp 79,2 % din respondenți nu consideră că educația terapeutică ar trebui să fie un serviciu
autonom.
Personalul medical chestionat raportează diverse impedimente în procesul de organizare
a educației terapeutice a pacienților cu hipertensiune arterială, printre care: deficiențe tehnicomateriale (75,7 %); necomplianța pacientului (69,5 %); lipsa timpului (65,2 %). Pentru
îmbunătățirea procesului de educație terapeutică, personalul medical a propus mai multe măsuri:
instruirea personalului medical (84,1 %), standardizarea procesului la nivel național (69,3 %),
motivația pacienților (60,1 %), plata suplimentară a angajaților (51,5 %), implicarea ONG-urilor
(48,2 %), utilizarea tehnologiilor digitale (48 %).
Concluzii: Educația terapeutică nu este definită în Republica Moldova, datele existente
atestă deficiențe, iar reglementările în vigoare sunt generale și nespecifice. Procesul de
organizare a educației terapeutice este incomplet, datorită lipsei sau insuficienței planificării și
evaluării educației terapeutice a pacienților cu hipertensiune arterială. Personalul medical din
asistența medicală primară consideră importantă educația terapeutică în hipertensiunea arterială
și poate fi îmbunătățită prin instruirea personalului medical, standardizarea procesului la nivel
național și motivarea pacienților
