Abstract:
Scopul: Evaluarea impactului pandemiei COVID-19 asupra procesului de furnizare a
serviciilor medicale persoanelor cu diabet zaharat, în vederea elaborării recomandărilor pentru
îmbunătățirea gestionării diabetului zaharat în condiții de pandemie COVID-19.
Obiectivele: Identificarea impedimentelor apărute în îngrijirea persoanelor cu diabet
zaharat la nivelul serviciului endocrinologic și asistenței medicale primare în Republica
Moldova; elaborarea recomandărilor pentru îmbunătățirea gestionării diabetului zaharat de către
medicii endocrinologi și medicii de familie în condiții de pandemie COVID-19.
Materiale și metode: Studiul este primar, calitativ, descriptiv, retrospectiv. Instrumentul
de cercetare a fost chestionarul realizat în Google Forms și distribuit on-line. Subiecții incluși în
studiu au fost divizați în 2 loturi: 61 de medici endocrinologi și 408 medici de familie.
Rezultate obținute: Majoritatea medicilor endocrinologi (ME) – 63,9 % şi medicilor de
familie (MF) – 75,5 % au acordat servicii persoanelor cu diabet zaharat (DZ) infectate cu
COVID-19. ME în proporție de 33,4 % și 50,4 % dintre MF, care au primit ghiduri/recomandări
au raportat că acestea nu au fost clare. Ministerul Sănătății Muncii și Protecției Sociale a fost
furnizorul de ghiduri/recomandări pentru majoritatea ME și MF. ME au utilizat mai mult ghiduri/
recomandări internaționale, iar MF mai mult cele naționale. Atât ME, cât și MF au înțeles
riscurile pentru persoanele cu DZ în contextul infecției COVID–19 și care sunt cele mai bune
practici medicale pentru managementul persoanelor cu DZ. Pentru ME articolele de cercetare și
webinarele, iar pentru MF și ghidurile naționale – au fost cele mai utile surse care i-au ajutat să
înțeleagă modul în care COVID-19 afectează persoanele cu DZ. Majoritatea MF și ME au
modificat serviciile de îngrijire pentru persoanele cu DZ (inițierea sau creșterea frecvenței
consulturilor virtuale, reprogramarea consultațiilor). Este de menționat scăderea vizitelor de
rutină și creșterea celor pentru ajustarea tratamentului, boli intercurente și complicații acute.
Dintre ME – 50 % au raportat că tehnologiile pentru consultații virtuale au jucat un rol mai mare în managementul DZ. Atât pentru ME, cât și pentru MF nu a fost ușor să ofere asistență folosind
instrumentele virtuale și consideră că îngrijirea la distanță nu a fost eficientă. Doar 44,2 % dintre
ME și 34,3 % dintre MF ar dori să ofere asistență la distanță. Activitatea în echipe
multidisciplinare a fost eficientă doar pentru 50 % dintre ME și MF. Atât ME, cât și MF au avut
provocări în a furniza sfaturi pacienților în legătură cu pandemia și în a modifica managementul
DZ. Cele mai mari preocupări atât pentru ME, cât și pentru MF au constituit agravarea
complicațiilor DZ și contaminarea cu COVID-19 a persoanelor cu DZ, accesul limitat la
serviciile de îngrijire ale DZ. Doar 50 % dintre ME și MF au raportat că posedă abilități bune
privind gestionarea complicațiilor acute și cronice ale DZ. Atât ME, cât și MF au înregistrat
dificultăți în asigurarea consultațiilor specialiștilor. Dintre ME și MF 25% au constatat
întreruperi în administrarea tratamentului hipoglicemiant. ME au constatat dificultăți în
monitorizarea eficienței tratamentului DZ.
Concluzii: Studiul a identificat un șir de dificultăți în prestarea serviciilor medicale
persoanelor cu diabet în perioada pandemiei COVID-19. Printre acestea: lipsa ghidurilor,
recomandărilor specifice pentru managementul diabetului zaharat în pandemia cu COVID-19 și
a instruirilor privind aplicarea acestora; posibilități limitate de utilizare a tehnicilor de consultație
la distanță; lipsa abilităților privind gestionarea complicațiilor acute și cronice ale diabetului;
accesibilitatea scăzută pentru consultații specializate; eficiența limitată a echipelor
multidisciplinare. Întreruperi în administrarea tratamentului hipoglicemiant și evaluarea
eficienței tratamentului; lipsa de informații clare pentru persoanele cu diabet.
