Abstract:
Scopul. Evaluarea organizării și funcționării asistenței medicale urologice din Republica
Moldova pentru elaborarea și argumentarea recomandărilor de dezvoltare în conformitate cu
standardele contemporane în domeniu.
Obiective. Studierea literaturii, a practicilor naționale și internaționale în domeniul
asistenței medicale urologice; analiza resurselor antrenate în acordarea asistenței medicale
urologice; evaluarea funcționalității serviciilor urologice prestate la diferit nivel; elaborarea și
argumentarea recomandărilor de dezvoltare în conformitate cu standardele contemporane în
domeniu.
Materiale și metode. Tipul de studiu – cantitativ, descriptiv cu elemente analitice,
efectuat prin chestionarea a 96 de medici urologi, cetățeni ai Republicii Moldova, în perioada
01.11.2021-01.03.2022. Chestionarul a fost realizat în Google forms și a fost distribuit online.
Metodele studiului: istorică, epidemiologică, sociologică, statistică, de transfer al datelor,
comparativă.
Rezultate obținute. Majoritatea medicilor urologi – 70,9% prestează servicii în zona de
centru a țării și mun. Chișinău. Drept urmare, 51,7% din specialiștii chestionați prestează
asistență medicală pentru 4 și mai multe teritorii administrative, 65,8% dintre ei deservesc până
la 100 de pacienți săptămânal. S-a stabilit că, practic toți medicii urologi (94,8%) au acces total
sau parțial la investigații înalt performante, care în 47,9% din cazuri sunt acoperite financiar de
CNAM sau parțial în 41,7% cazuri. Cu toate acestea, am stabilit că de cistoscop dispun doar
36,9% din medicii intervievați, de masă urologică dispun marea majoritate (76,9%), de
ultrasonograf dispun 64,6%, iar de uroflowmetru doar 20,0%. În baza numărului de intervenții
chirurgicale efectuate am stabilit că mai puțin de 50 de intervenții pe an practică 31,2%, între 51
și 150 de intervenții efectuează 30,2%, iar mai mult de 151 de intervenții pe an –38,7%. Practică
intervenții minim invazive 59,4% dintre medicii urologi chestionați, respectiv 40,6% nu practică.
În ambulatoriu doar 17,6% din respondenți practică intervenții minim invazive, iar în staționar –
75,8%. Cele mai mici ponderi de practicare a intervențiilor minim invazive au fost stabilite în
mun. Bălți – 28,6% și în zona de sud a țării – 20,0%. Rata de până la 5% a complicațiilor
înregistrate a fost declarată de majoritatea medicilor urologi – 64,9%; rata IAAM (infecții
asociate asistenței medicale) mai mare de 3% a fost relatată de 50,0% dintre medici, iar
declararea acestora în pondere de 91-100% a fost făcută de doar 63,6% din medicii intervievați.
S-a constatat că 44,2% din medicii urologi nu cunosc valoarea indicelui de complexitate a
cazurilor (ICM) tratate pentru anul precedent, 38,6% și-au apreciat nesatisfăcător capacitatea de
codificare a grupurilor de diagnosticare (DRG) și 50,0% și-au apreciat, la fel, nesatisfăcător
cunoașterea sistemelor informaționale. Comparativ cu perioada pandemică în perioada prepandemică de 2,2 ori mai mulți medici urologi chestionați apreciază accesibilitatea pacienților la
asistență medicală urologică cu „foarte bine” și „excelent”. Similar, în cazul calității asistenței
medicale urologice acest indice a fost de 1,4 ori mai mare.
Concluzii. S-a determinat o supracentralizare a specialiștilor urologi, respectiv
accesibilitatea la o asistență medicală urologică de calitate este redusă pentru pacienții din alte
regiuni ale țării, confirmată prin faptul deservirii de către majoritatea medicilor a patru și mai
multe teritorii administrative. Au fost identificate trei grupuri de medici după numărul de
intervenții efectuate anual, dintre care 1/3 din cei intervievați practică insuficient intervențiile
chirurgicale. Menționăm că 40,6% dintre medicii urologi nu practică intervenții minim invazive,
îndeosebi acest fenomen fiind evident la cei din ambulatoriu (doar 17,6%). O parte din medicii
urologi nu cunosc valoarea ICM, capacitatea de codificare DRG sau au cunoștințe
nesatisfăcătoare în cunoașterea sistemelor informaționale.