Abstract:
Scopul: Evaluarea cauzelor adresării și depistării tardive a cancerului cutanat pentru
elaborarea recomandărilor de îmbunătățire a diagnosticării precoce a acestor forme de cancer în
Republica Moldova
Obiectivele: Evaluarea practicilor internaționale și naționale a cadrului legal cu privire la
depistarea cancerului cutanat; determinarea nivelului de cunoștințe a pacienților diagnosticați cu
cancer cutanat; identificarea traseului pacientului cu cancer cutanat în sistemul de sănătate
autohton; evaluarea opiniei medicilor de familie, medicilor dermatologi, oncologi cu privire la
depistarea tardivă a cancerului cutanat; elaborarea recomandărilor practice în scopul
îmbunătățirii metodelor de depistare precoce a cancerului cutanat.
Materiale și metode: Tipul de studiu: mixt. Partea cantitativă – studiu descriptiv,
selectiv, cu aplicarea unui chestionar elaborat în interesele studiului. Eșantionul studiului: 405
pacienți diagnosticați cu cancer cutanat, din incinta IMSP Institutul Oncologic (IO). Datele au fost colectate în perioada februarie-mai 2021. Partea calitativă – studiu descriptiv, prin realizarea
interviurilor în profunzime cu medici de familie, medici dermatologi, medici oncologi.
Metodele studiului – istorică, epidemiologică, statistică, de transfer al datelor, analitică,
comparativă, grafică.
Rezultate obținute: Evaluarea cadrului normativ național relevă lipsa politicilor și
strategiilor de profilaxie a cancerului de piele la nivel de țară, ceea ce duce la crearea unor
impedimente în traseul pacientului cu cancer cutanat.
În urma analizei datelor studiului cantitativ au fost identificate cauzele depistării tardive a
cancerului cutanat dependente de pacient. Astfel, în jur de 75 % din respondenți nu au acordat
importanță primelor semne ale bolii, iar de la acest moment până la adresarea la medic în 54,3 %
de cazuri s-a ajuns între 1-5 ani.
Ponderea cauzelor dependente de sistemul medical s-au studiat prin prisma întârzierilor
apărute la nivelul traseului pacientului. Medicul de familie este, în majoritatea cazurilor, prima
persoană cu care interacționează bolnavul cu cancer cutanat, tot medicul de familie face referință
la medicul dermatolog sau la medicul oncolog. Studiul arată că în traseul pacienților există o
întârziere de la câteva zile până la un an după prima vizită la medic, iar după vizitele ulterioare
aceștia ajung la IO – instituție centralizată în acordarea serviciului oncologic. Chiar dacă 65,9 %
din respondenți au apelat din start la medicul de familie, informația despre boală au obținut-o în
86 % din cazuri de la medicul oncolog din IO.
În baza datelor interviurilor în profunzime cu medicii de familie s-a stabilit că, la nivel de
Asistență Medicală Primară, lipsesc materiale și acțiuni informative la tema cancerul cutanat, iar
disponibilitatea medicilor de a informa pacienții despre boală și măsurile profilactice este foarte
scăzută din cauza suprasolicitării lor.
Dermatologii consideră că unul din motivele diagnosticării tardive ar fi dificultățile în
instruirea și dotarea cu instrumente de diagnostic la nivel de cabinete dermatologice. Medicii
oncologi susțin că lipsa unui screening național și dispensarizarea îndelungată a pacientului
stagnează depistarea precoce a cancerului cutanat.
Toții medicii au fost de acord că lipsa unei baze de date comune informaționale pe țară
împovărează procesul de monitorizare și dispensarizare a pacienților cu cancer cutanat.
Concluzii: Studiul oferă un șir de date privind cauzele depistării tardive a cancerului de
piele, care pot servi drept temei de inițiere a unor acțiuni orientate spre prevenirea și
monitorizarea acestei afecțiuni la nivel de țară. În acest sens, recomandabilă este elaborarea unui program de screening populațional și a unei baze de date informaționale de evidență a pacienților
cu cancer cutanat. În același timp, dezvoltarea unor programe de informare a populației și
promovarea sănătății ar fi un mijloc propice în prevenirea cancerului cutanat.
