Abstract:
Scopul. Evaluarea nivelului de cunoștințe, atitudini și practici ale medicilor de familie cu
privire la procedura de comunicare și consiliere a pacientului în vederea eficientizării procesului
de consiliere și comunicare medic-pacient în cadrul Asistenței Medicale Primare.
Obiectivele. Studierea practicilor internaționale și a cadrului normativ național în vigoare
cu privire la procedura de comunicare și consiliere a pacientului; evaluarea cunoștințelor,
atitudinilor și practicilor medicilor de familie în aplicarea procedurii de comunicare și consiliere
a pacienților prin prisma ,,Ghidului privind procedura de consiliere a pacientului”; identificarea
barierelor, lacunelor și erorilor privind comunicarea și consilierea pacientului la nivelul
Asisten ei Medicale Primare; elaborarea recomandărilor în vederea eficientizării procesului de
consiliere și comunicare medic-pacient în cadrul Asistenței Medicale Primare.
Materiale și metode. Tipul de studiu: descriptiv selectiv mixt (cantitativ/calitativ).
Componenta cantitativă a fost realizată prin aplicarea unui chestionar adaptat în interesele
cercetării. Eșantionul studiului: 342 de medici de familie, divizați proporțional în funcție de
mediu (50% - urban, 50% - rural), de pe tot teritoriul Republicii Moldova. Componenta
calitativă a fost realizată prin organizarea discuțiilor în focus-grupuri, la care au participat 41 de
medici de familie. Metodele studiului: istorică, epidemiologică, sociologică, matematică,
statistică, comparativă, grafică.
Rezultate obținute. Comunicarea este un proces complex și bidirecțional, nu este un
monolog și niciun exercițiu de întrebări și răspunsuri. Medicii de familie implicați în studiu în
proporție de 80,1% (277 de respondenți) sunt ,,total de acord” și ,,de acord” că cooperarea
pacientului la luarea deciziilor ce țin de sănătatea lui este importantă. Unul dintre obiectivele
comunicării în medicina de familie este abordarea holistică a pacientului. În studiul dat, cu
referire la disponibilitatea de implicare în rezolvarea problemelor non-medicale ale pacienților,
majoritatea respondenților au ales poziția „neutră” sau „mai puțin de acord” (în mediu urban
pentru „neutru” au optat 43,7% din respondenți și pentru „mai puțin de acord” – 51,6%
respondenți; iar în mediul rural 66,0% respondenți au optat pentru „neutru” și 64,3% – pentru
„mai puțin de acord”. Studiul a relevat date privind frecvența aplicării empatiei în procesul
consultului, corespunzător, procentajul maxim a fost obținut pentru opțiunea ,,des” – 35,7%
(respondenți din mediul rural) și 23,1% (respondenți mediul urban).
Urmare a cercetării, am constat că majoritatea medicilor de familie – 87,1% din mediul
urban și 75,4% din mediul rural sunt instruiți oficial privind aplicarea procedurii de comunicare
și consiliere a pacientului, fără a exista o diferență semnificativă între aceste două grupuri la
nivel de practici de comunicare. De exemplu, cu referire la încurajarea pacientului să participe
activ la luarea oricărei decizii ce ține de sănătatea sa, medicii instruiți în domeniul comunicării
16,7% (rural) și 31,8% (urban) raportează că ,,întotdeauna sunt dispuși să încurajeze pacientul în
luarea deciziei…”; 42,9% (rural) și 27,3% (urban) – ,,des încurajează” și doar 11,8% (rural) și 9,1% (urban) – ,,niciodată nu încurajează”. Iar medicii de familie care nu au participat la instruiri
în domeniu în proporție de 26,7% (rural) și 49,1,% (urban) raportează că ,,întotdeauna sunt
dispuși să încurajeze pacientul în luarea deciziei”, 47,2% (rural) și 29,9% (urban) - ,,des
încurajează” și doar 6,0% (rural) și 5,8% (urban) – ,,niciodată”
În urma evaluării opinie medicilor de familie referitor la comunicarea cu pacientul au fost
identificate mai multe bariere în comunicare: utilizarea în comunicare a unui vocabular
profesional, emoțiile pe care le trăiesc medicii la comunicarea unui diagnostic nefavorabil,
comunicarea cu pacienții conflictuali, lipsa empatiei etc. Toți medicii de familie, atât din mediul
rural, cât și din cel urban, consideră că o barieră importantă este constrângerea de timp.
Concluzii. Studiile în domeniu ne demonstrează precum că o comunicare eficientă și plină
de compasiune duce la o mai mare complianță terapeutică și o bună relație medic-pacient.
În prezentul studiu s-a constatat că majoritatea medicilor de familie sunt instruiți oficial în
domeniul comunicării și consilierii pacientului, dar există un decalaj între compartimentul de
cunoștințe și aplicarea în practică a acestora. Analizând datele statistice privind diada ,,instruiți
în domeniu”- ,,ne instruiți în domeniu”, s-a constatat că discrepanța dintre abilitățile practice ale
celor două grupe este nesemnificativă.