Abstract:
INTRODUCERE. Actualitatea și importanța problemei cercetate Spondilolistezisul lombar degenerativ (SPLD) este una dintre cele mai frecvente leziuni de geneză degenerativă ale coloanei vertebrale, care afectează până la 14 % din populație. Deși nu există un consens în privința tratamentului chirurgical optimal, la momentul actual tehnica standard în tratamentul pacienților cu SPLD include decompresia structurilor nervoase și stabilizarea coloanei vertebrale prin una din metodele tradiționale de artrodeză intersomatică (PLIF, TLIF, PLF). Deși este foarte efectivă în realizarea fuziunii intervertebrale, tehnica clasică are neajunsuri importante, cum ar fi disecția musculară semnificativă care este necesară pentru inserția șuruburilor pediculare. De asemenea, din cauza leziunii iatrogene a țesutului muscular tehnica tradițională este asociată cu o morbiditate chirurgicală sporită. Inciziile cutanate lungi, lezarea ramurii mediale a nervului spinal și retracția îndelungată a plăgii pot cauza denervarea, necroza ischemică și atrofia mușchilor paravertebrali. Pierderea suportului muscular funcțional poate duce ulterior la dereglarea mobilității vertebrale segmentare, creșterea stresului biomecanic și persistența durerilor de spate [5]. [...]
