Introducere. Creșterea continuă a afecțiunilor pulmonare
condiționează identificarea și dezvoltarea unor produse
medicamentoase sigure, eficiente pentru optimizarea metodelor de
tratament inhaltoriu. Una din etapele esențiale în elaborarea
medicamentelor reprezintă studiile preclinice ce se bazează pe
utilizarea unor modele patologice animale, prin intermediul cărora se
simulează patologia și se urmăresc efectele farmacologice sau toxice
posibile pe care substanța le poate avea asupra organismului uman [1].
Scopul lucrării. Evaluarea particularităților de cercetare a eficacității
și toxicității la administrarea inhalatorie a substanțelor
medicamentoase în studiile preclinice.
Material și metode. Cercetarea bibliografică a articolelor științifice
prin utilizarea bazelor de date ResearchGate, PubMed, Hindawi, MDPI,
Environmental Issues & Policy Index, Current Contents, Medline,
Sage Journals: 68 articole științifice.
Rezultate. Evaluarea publicațiilor științifice selectate denotă, că
factorii de bază în studiile preclinice a sunt alegerea corectă a modelului
patologic animal și a metodei de administrare inhalatorie. Masa corpului,
ramificarea căilor aeriene, frecvența respiratorie sunt doar unele aspecte
ce pot influența absorbția particulelor inhalate. Pentru a evalua
eficacitatea și inofensivitatea sunt utilizate două metode de administrare inhalatorie. Metoda aplicată cel mai frecvent este cea directă, prin
utilizarea unui pulverizator cu ac lung, subțire care permite de a
introduce substanța adânc în plămâni (51% din articolele studiate). Cea
de-a doua metodă este cea pasivă, prin expuneri oro-nazale, ale capului
sau al întregului corp, în camere specializate (49% din publicațiile
evaluate). Ca regulă, se utilizeză un număr mare de specii, cu
înregistrarea masei fiecăruia și a dozei de preparat administrată.
Animalele se țin sub supraveghere de la 2 până la 28 de săptămâni. După
administrarea medicamentului, se determină concentrația preparatului
în mucoasa epitelială fluidă și țesuturile plâmânilor, cât și concentrația
plasmatică. De asemnea, un alt parametru esențial este toxicitatea
preparatului, de aceea sunt efectuate teste toxicologice la inhalare:
acute, subcronice și cronice, fiind evaluată și relația doză-efect.
Concluzii. Pe parcursul evoluției a sistemului medical și farmaceutic,
se observă schimbări semnificative în tratamentul afecțiunilor
pulmonare, de la metode invazive până la metode care devin tot mai
ușor de utilizat de către pacient la domiciliu, în această categorie fiind
și tratamentul inhalatoriu. Evaluarea multiplelor studii preclinice a
produselor farmaceutice cu aplicare inhalatorie denotă, că aceasta este
o cale de administrare, prin care susbstanța este transportată direct la
locul de acțiune, cu efecte adverse sistemice reduse și eficacitate
ridicată la nivel pulmonar, fiind evitată agravarea stării de sănătate.
Background. The continuous increase in lung diseases argues the
identification and development of safe, effective medicinal products
meant to optimize inhalation treatment methods. One of the essential
stages in the development of medicines is the preclinical studies based
on the use of pathological animal models, through which the pathology
is simulated and the possible pharmacological or toxic effects that the
substance can have on the human body are monitored [1].
Aim of the study. Evaluation of research specifics of the efficacy and
toxicity of inhaled drug substances in preclinical studies.
Material and Methods. Bibliographic research of scientific articles
using databases ResearchGate, PubMed, Hindawi, MDPI,
Environmental Issues & Policy Index, Current Contents, Medline,
Sage Journals: 68 scientific articles.
Results. The evaluation of the selected scientific publications shows
that the basic factors in preclinical studies are the correct choice of the
pathological animal model and the method of inhalation
administration. Body mass, airway branching, respiratory rate are just
some aspects that can influence the absorption of inhaled particles. To
evaluate the effectiveness and harmlessness, two methods of
inhalation administration are used. The most frequently applied
method is the direct one, by using a sprayer with a long, thin needle
that allows the substance to be introduced deep into the lungs (51% of the articles studied). The second method is the passive one, through
nose-only exposures, of the head-only or the whole body, in specialized
rooms (49% of the evaluated publications). As a rule, a large number of
species are used, with the recording of the mass of each and the dose
of the administered preparation. Animals are kept under observation
from 2 to 28 weeks. After the administration of the drug, the
concentration of the preparation in the fluid epithelial mucosa and lung
tissues, as well as the plasma concentration, is determined. Also,
another essential parameter is the toxicity of the preparation, that's
why inhalation toxicological tests are performed: acute, sub-chronic
and chronic, and the dose-effect relationship is also evaluated.
Conclusion. During the evolution of the medical and pharmaceutical
system, significant changes are observed in the treatment of lung
diseases, from invasive methods to methods that are becoming easier
to use by the patient at home, inhalant treatment also being in this
category. The evaluation of multiple preclinical studies of
pharmaceutical products with inhalation application indicates that this
is a route of administration, through which the substance is transported
directly to the site of action, with reduced systemic adverse effects and
high efficacy at the lung level, avoiding the worsening of the health
condition.
