Introducere. Magneziul (Mg) este al patrulea cel mai răspândit
macroelement din organismul uman după sodiu, potasiu și calciu, care
răspunde de desfășurarea multor reacții biochimice. Selectarea sării de
Mg cu biodisponibilitatea înaltă, care ar asigura eficacitate maximă în
corelare cu scopul de aplicare, este o problemă actuală. Produse cu
conținut de Mg se regăsesc într-un asortiment bogat pe piața
farmaceutică a republicii Moldova, reprezinte de săruri anorganice
(sulfat, clorura, oxid, hidroxid, carbonat) sau organice (citrat, lactat,
gluconat, aspartat, orotat). Biodisponibilitatea sărurilor de Mg se
testează in vitro atât prin utilizarea unui simulator al ecosistemului
microbian intestinal uman (SHIME®) sau prin teste de dizolvare, iar in
vivo prin monitorizarea nivelurilor serice de magneziu [1,2].
Scopul lucrării. Evaluarea datelor bibliografice cu referire la
biodisponibilitatea sărurilor de MG și criteriile de selectarea a acestora.
Material și metode. Pentru realizarea studiului au fost analizate 37
articole științifice, prin accesarea bazelor de date PubMed Central ©
Cochrane Electronic Library, MEDLINE databases, CAB Abstracts © CAB
și SciSearch © The Thomson Corporation.
Rezultate. Absorbția intestinală a Mg este dependentă de diferiți
factori endogeniși de cei exogeni. Astfel, având în vedere căile generale
de absorbție intestinală, nu este recomandat să se consume Mg
concomitent cu suplimente de calciu și fier din cauza diminuării
conținutului acestora. Conform studiilor evaluate, realizate pe subiecți sănătoși s-a stabilit, că sărurile organice ale Mg au biodisponibilitate
mai mare decât sărurile anorganice, bazându-se pe calculele
concentrației plasmatice și a excreției urinare la momente diferite după
administrare. De aceea sărurile anorganice nu se folosesc pentru a
restabili aportul zilnic necesar de Mg. Astfel, combinația de Mg cu
piridoxina (VitB6) este considerată foarte reușită, deoarece aceste
substanțe își îmbunătățesc reciproc eficiența, iar VitB6 îmbunătățește
absorbția macroelementului, își menține concentrația intracelulară și
oferă cel mai bun rezultat terapeutic.
Concluzii. Conform studiilor clinice evaluate privind
biodisponibilitatea diferitelor săruri de magneziu s-a depistat, că
sărurile organice de magneziu au o biodisponibilitate de 50-60%, mai
mare decât la sărurile anorganice (30-40%). Datele disponibile
sugerează că studiile de biodisponibilitate prin metodologia in vitro
oferă informații valide pentru a prezice rezultatele și eficacitatea in vivo.
Cunoașterea biodisponibilității unui medicament este importantă
pentru stabilirea modului sau a duratei de administrare.
Introduction. Magnesium (Mg) is the fourth most widespread
macroelement in the human body after sodium, potassium and calcium,
which is responsible for the development of many biochemical reactions.
The selection of Mg salt with high bioavailability, which would ensure
maximum efficacy in relation to the purpose of application, is a current problem. Products with Mg content can be found in a rich assortment on
the pharmaceutical market of the Republic of Moldova, representing
inorganic (sulfate, chloride, oxide, hydroxide, carbonate) or organic
(citrate, lactate, gluconate, aspartate, orotate) salts. The bioavailability of
Mg saltsistested in vitro both by using a simulator of the human intestinal
microbial ecosystem (SHIME®) or by dissolution tests, and in vivo by
monitoring serum magnesium levels[1,2].
Aim of the study. Evaluation of bibliographic data with reference to the
bioavailability of GM salts and theirselection criteria.
Material and methods. To carry out the study, 37 scientific articles
were analyzed by accessing the databases PubMed Central © Cochrane
Electronic Library, MEDLINE databases, CAB Abstracts © CAB and
SciSearch © The Thomson Corporation.
Results. Intestinal absorption ofMg isdependent on various endogenous
and exogenous factors. Thus, considering the general intestinal absorption
pathways, it is not recommended to consume Mg simultaneously with
calcium and iron supplements due to the decrease in their content.
According to the studies evaluated, performed on healthy subjects, it was
determined that the organic salts of Mg have a higher bioavailability than
the inorganic salts, based on calculations of plasma concentration and
urinary excretion at different times after administration. That is why
inorganic salts are not used to restore the necessary daily intake ofMg. Thus,
the combination of Mgwith pyridoxine (VitB6)is considered very successful,
because these substances improve each other's efficiency, and VitB6
improves the absorption of the macroelement, maintains its intracellular
concentration and providesthe best therapeutic result.
Conclusions. According to clinical studies evaluated on the
bioavailability of different magnesium salts, it was found that organic
magnesium salts have a bioavailability of 50-60%, higher than inorganic
salts(30-40%). Available data suggestthat bioavailability studies by in vitro
methodology provide valid information to predict in vivo outcomes and
efficacy. Knowing the bioavailability of a drug isimportant for determining
how or when to administer it.
