Abstract:
Scopul: Analiza accesului la tratament imunomodulator pentru pacienții cu scleroză
multiplă în Republica Moldova pentru elaborarea unor recomandări pentru posibile soluții în
accesul la medicamente.
Obiective: Studierea literaturii, studiilor și experienţei internaționale cu privire la accesul
la tratamente imunomodulatorii în scleroza multiplă (în continuare SM); investigarea opiniei
pacienților cu scleroză multiplă din perspectiva accesului la tratament imunomodulator;
investigarea opiniei profesioniștilor și factorilor de decizie implicați în planificarea și oferirea
asistenței medicale cu privire la accesul la tratament imunomodulator; elaborarea unor
recomandări în scopul creșterii accesului pacienților cu scleroză multiplă la tratament
imunomodulator.
Materiale și metode: Tipul studiului: descriptiv, transversal, mixt (cantitativ-calitativ).
Partea cantitativă a studiului a fost realizată prin aplicarea unui chestionar pe un eșantion de 340
de pacienți cu scleroză multiplă. Studiul calitativ a fost realizat prin organizarea de focus-grupuri
și interviuri în profunzime cu prestatorii de servicii și factorii de decizie. Unitatea de cercetare:
pacienți cu scleroză multiplă, medici neurologi, factori de decizie din sistemul medical din
Republica Moldova. Metodele studiului: de observare, sociologică, matematică, comparativă,
grafică, analitică, descriptivă.
Rezultate obținute: Din numărul total de pacienți cu scleroză multiplă participanți la
studiu, cei mai mulți au fost de sex feminin, cu vârsta între 30-39 de ani, care au reședința în
mediul urban și rural în proporții comparabile. Disponibilitatea medicamentelor
imunomodulatorii s-a dovedit a fi o problemă: în jur de 70% nu urmează tratament
imunomodulator, majoritatea din cauză că acesta nu se găsește pe teritoriul țării sau pentru că nu
se încadrează în criteriile de administrare. O parte din pacienți sunt nevoiți să folosească
medicamente off-label pentru tratament. Din numărul total al participanților, 14% au încercat,
dar fără succes, să se adreseze peste hotare la tratament, doar 2% au reușit să fie acceptați.
Accesibilitatea informațională este importantă – despre tratament imunomodulator în SM cunosc
doar 2/3 de pacienți. În cadrul studiului calitativ, medicii neurologi, în majoritatea lor, au afirmat
că nu posedă cunoștințe suficiente despre tratament și preferă să redirecționeze pacienții către alți
specialiști. Cea mai acută problemă atât din punct de vedere a pacienților, cât și a medicilor și a
factorilor de decizie s-a dovedit a fi accesibilitatea financiară. Cei care nu urmează un tratament
declară că acesta este prea scump. Cei mai mulți beneficiari ai terapiei SM sunt nevoiți să se
deplaseze într-un alt raion sau în altă localitate pentru acces la medicamente, ceea ce reprezintă
pentru ei o dificultate. Respondenții declară că este relativ ușor de a obține indicații de tratament
de la medicul neurolog, mai dificilă este prima vizită la medicul de familie și la farmacie, din
cauza aspectelor birocratice. De asemenea, în jur de 20% de respondenți a semnalat că în
procesul de acces la tratament există cazuri de stigmatizare pe bază de vârstă, mediu de trai,
statut social, etnie și altele.
Concluzii: A fost stabilită prezența unor lacune și bariere în ceea ce privește accesul la
tratament imunomodulator pentru pacienții cu Scleroză Multiplă. Studiul a relevat o listă
„săracă” de medicamente compensate, lipsa alternativelor terapeutice, prețul înalt al
medicamentelor și insuficiența cunoștințelor, atât din partea pacienților, cât și din partea
medicilor neurologi. În acest context, există necesitatea căutării unor mecanisme noi de
finanțare, crearea Registrului pacienților cu scleroză multiplă pentru planificarea acțiunilor și
resurselor pe câțiva ani înainte, precum și implementarea unor cursuri de formare continuă a
medicilor neurologi în domeniul sclerozei multiple. Eliminarea barierelor întâlnite în accesul la
tratament imunomodulator va contribui la respectarea standardelor de calitate și a drepturilor
pacientului.
