Abstract:
Scopul: Evaluarea modelelor existente de formare managerială a conducătorilor
instituțiilor medicale spitalicești pentru elaborarea recomandărilor de adaptare a modelului de
instruire în Republica Moldova.
Obiective: Analiza cadrului legal și a formelor existente de formare managerială a
conducătorilor de spital la nivel național și internațional; identificarea provocărilor majore din
activitatea conducătorilor de spital ce i-au motivat să își extindă competențele manageriale prin
studii suplimentare; studierea spectrului de cunoștințe și competențe necesare activității
managerului de spital și modalitățile de obținere a acestora; elaborarea recomandărilor de
ajustare a modelului de formare a managerilor instituțiilor medicale spitalicești în RM.
Materiale și metode: Tipul de studiu – descriptiv, transversal, mixt incluzând
componentele cantitativă și calitativă. Componenta cantitativă, a fost realizată prin aplicarea de
chestionar. Chestionarul a fost distribuit pentru completare prin intermediul poștei electronice
tuturor conducătorilor instituțiilor medicale publice de tip spitalicesc (68 de instituții), indiferent
de capacitate sau de tipul de activitate. Componenta calitativă a studiului a fost realizată prin
organizarea de interviuri în profunzime (IP) pentru evaluarea opiniei managerilor de spitale și
focus-grupuri (nr.4) pentru evaluarea opiniei actorilor principali (autorități responsabile). Studiul
a fost realizat în perioada octombrie 2022-ianuarie 2023. Datele au fost triangulate. Metode de
studiu – istorică, logică, sociologică, analiza documentelor, evaluare sistemică, analiză statisticomatematică.
Rezultate obținute: Au fost distribuite chestionare în 68 IMSP de tip spitalicesc (rata de
răspuns 83,8%). Din datele studiului observăm că directorii spitalelor din RM sunt, de obicei,
persoane tinere, în vârstă de până la 54 de ani (56,1%); 71,9% dintre ei activează în sistemul
ocrotirii sănătății de peste 20 de ani; 33,3% au o experiență de 6-10 ani în funcții de conducere,
iar în 28,1% dețin o experiență de 11-20 ani în funcții de conducere. La capitolul studii, toți managerii intervievați au relatat că posedă studii superioare în domeniul medical, 51 (89,5%)
dintre ei posedă studii manageriale specifice: 31 (54,4%) manageri au urmat/urmează studii de
master în sănătate publică/economie, 20 (35,09%) au fost instruiți prin cursuri postuniversitare
de educație continuă. La capitolul provocări și necesități de cunoaștere o mare parte dintre
directori relatează că s-au confruntat cu diferite grade de vulnerabilitate pe domeniul financiar
(89,5%) și legislativ la etapele inițiale, fapt ce i-a determinat să studieze suplimentar. Cea mai
eficientă metode de instruire atât în opinia managerilor, cât și a factorilor de decizie, a fost
considerată etapa de studii prin masterat. Modulele de educație continuă au fost apreciate ca
eficiente (28%), însă puțin atractive deoarece nu sunt bazate pe evaluarea necesităților
managerilor. În opinia respondenților instruirea managerială trebuie inclusă treptat, la toate
etapele de instruire ale unui manager, începând cu perioada studiilor universitare, astfel încât, la
fixarea intenției de participare în concursul pentru selectarea unui director de spital, candidatul să
posede competențele necesare unei activități eficiente.
Modalitatea de evaluare a managerilor în baza controlului managerial intern anual este
considerată a fi utilă de majoritatea respondenților (68,4%), iar în opinia factorilor de decizie,
modalitatea și criteriile de evaluare ar trebui revizuită prin implementarea indicatorilor SMART.
În cadrul studiului a fost apreciată utilitatea cadrului de competențe internațional pentru
autoevaluarea și aprecierea necesarului de cunoaștere sau instruire. Suplimentar a fost remarcată
necesitatea de identificare și selectare a potențialului uman pentru funcțiile manageriale conform
performanței și competențelor manageriale, iar o soluție pentru eficientizarea și facilitarea
procesului de selecție a managerului poate constitui elaborarea registrelor potențialului uman de
rezervă conform pregătirii și a competențelor.
Concluzii: Transformarea spitalelor din instituții bugetare în instituții publice aflate la
autogestiune a impus transformarea „Medicului șef” în director cu necesitatea de extindere a
competențelor în domeniul economic, juridic și managerial. În pofida nivelului înalt de pregătire
profesională și experienței manageriale, majoritatea directorilor de spital s-au confruntat cu
diferite grade de vulnerabilitate pe domeniul financiar (89,5%), legislativ (89,5%), gestionarea
resurselor umane (66,60%), fapt ce i-a determinat să studieze suplimentar. Respondenții
consideră studiile universitare medicale fiind obligatorii (89,5%), iar studiile specifice de
masterat o metodă optimă (84,2%), integrată de pregătire pentru funcțiile manageriale. Însă,
indiferent de domeniul de pregătire managerul are nevoie de instrumente de suport – echipa
managerială, consiliul de administrație, comitetul de audit.