Abstract:
Scopul: Evaluarea barierelor și factorilor facilitatori pentru aderența la tratament a
pacienților cu hipertensiune arterială prin prisma percepțiilor medicilor de familie, pentru
elaborarea recomandărilor privind intervenții de creștere a aderenței la tratament antihipertensiv.
Obiectivele: Analiza studiilor și practicilor internaționale pentru identificarea barierelor și
factorilor pentru aderența la tratament antihipertensiv; explorarea percepției și practicilor
medicilor de familie privind aderența la tratament în hipertensiune arterială; examinarea
percepției pacienților hipertensivi cu privire la aderența la tratament; elaborarea recomandărilor
privind intervenții de creștere a aderenței la tratament a pacienților cu hipertensiune arterială.
Materiale și metode: Tipul studiului: studiu descriptiv, transversal, mixt. Componenta
cantitativă a fost realizată prin aplicarea unui chestionar elaborat în interesele studiului.
Eșantionul studiului cantitativ: 358 de medici de familie. Componenta calitativă – interviuri cu
pacienți diagnosticați cu hipertensiune arterială, care nu sunt aderenți la tratamentul
antihipertensiv (n=7) și interviuri cu medicii de familie, pentru concretizare (n=4).
Rezultate obținute: În studiul cantitativ din numărul total de medici de familie, 48,7%
activează în mediul rural și 51,3% în mediul urban. Conform stagiului de muncă, 102 medici de
familie (28,6%) au o experiență de muncă mai mică de 10 ani, iar 255 de medici de familie care
au completat chestionarul au o experiență mai mare de 10 ani (71,4%). În opinia a 46,5% dintre
respondenți, neaderența la tratament în hipertensiune arterială constituie o problemă majoră,
27,5% o consideră o problemă de rutină, 23,5% – o problemă parțială sau nu o consideră deloc o
problemă în activitatea proprie (2,5%). Medicii de familie estimează că, în mediu, 81,6%
(±5,5%) (95%IC) dintre pacienți beneficiază de prescrierea tratamentului regulat sau odată la 3
luni. În medie, 18,2% (±2,4%) (95%IC) dintre pacienți nu urmează tratament antihipertensiv în opinia medicilor de familie. Dintre toți medicii, 89,5% consideră că rata de non-aderență pentru
pacienții proprii este mai mică de 40%.
Explorarea cunoștințelor medicilor de familie privind situațiile de neaderență la tratament
în hipertensiune arterială, arată că doar o pătrime din medicii de familie respondenți (24%) au
identificat corect toate situațiile de neaderare la tratament medicamentos în hipertensiune
arterială. Peste două treimi din medicii de familie menționează că explică detaliat pacienților
schema de tratament medicamentos (72%), 60% oferă pacienților recomandări pentru
modificarea stilului de viață, 56% acordă timp suficient pentru a răspunde la întrebările
pacienților, 43% acordă aproape întotdeauna timp suficient pentru promovarea modului sănătos
de viață pentru pacienții cu hipertensiune arterială, iar 66,5% utilizează aproape întotdeauna
protocolul PEN nr.1 și PEN nr. 2 în privința persoanelor cu hipertensiune arterială.
Factorii care facilitează aderarea la tratament, în opinia medicilor de familie, sunt:
comunicarea bună a medicului cu pacientul (83,2%), cunoașterea bolii de către pacient (67,5%),
prezența simptomelor asociate hipertensiunii arteriale (65,8%). Starea psiho-emoțională precară
a pacientului și schemele complexe de tratament cu trei și mai multe medicamente sunt
percepute de către medicii de familie, în cea mai mare măsură, a fi bariere pentru aderarea la
tratamentul antihipertensiv. În viziunea medicilor de familie, educarea pacienților despre propria
boală (83%), simplificarea regimului de administrare a medicamentelor prin administrarea
medicației o singură dată pe zi (74%), utilizarea medicamentelor combinate și reducerea
numărului de preparate (70%) – sunt intervențiile care au influență înaltă în creșterea aderenței
la tratament în hipertensiune arterială.
În cadrul studiului calitativ se constată că cele mai frecvente bariere pentru aderență sunt:
administrarea permanentă, de lungă durată a tratamentului și frica de dependență și de efecte
adverse sau consecințele pe termen lung ale medicației antihipertensive.
Concluzii: Medicii de familie din Republica Moldova consideră neaderența la tratamentul
pentru hipertensiune arterială a fi o problemă în activitatea proprie, cu toate acestea,
subestimează acest fenomen. Cunoștințele și abilitatea insuficientă a medicilor de familie de a
identifica situațiile de neaderență la tratamentul antihipertensiv constituie o barieră în abordarea
corectă a neaderenței în hipertensiune arterială. Abordarea centrată pe pacient, comunicarea
eficientă, educația terapeutică în hipertensiune arterială și simplificarea regimului de
administrare a medicamentelor sunt principalele intervenții pentru a crește aderența la tratament
în hipertensiune arterială, în viziunea medicilor de familie.