Abstract:
Actualitatea și importanța problemei abordate. Limfoamele maligne, poziționate pe locul V-VI în structura maladiilor oncologice [7], înregistrează o incidență majoră de afectare a sistemului nervos central și periferic, clasându-se pe locul doi după cancerul pulmonar [3] după frecvența de instalare a acestora. Conceptul despre posibilitatea dezvoltării unei neuropatii în cadrul cancerelor a fost pentru prima oară introdus de Denny Brown în 1948 [1]. Pentru comparație, în Republica Moldova, conform datelor Biroului Național de Statistică publicate și actualizate la 26.07.2023 pe site-ul https://statbank.statistica.md/, incidența hemoblastozelor în anii 2017, 2018, 2019, 2020, 2021 și 2022 a respectat o dinamică fluctuantă de respectiv 802, 613, 628, 536, 528 și 540 de cazuri noi la 100.000 de locuitori [8]. Conform publicațiilor mai recente ce au în vizor Republica Moldova [30], în anul 2021, hemoblastozele au constituit 6,2% din totalul cazurilor noi de tumori maligne, limfomul Hodgkin fiind diagnosticat în 10,04% din cazuri, iar limfoamele non-Hodgkin în 31,63%.
Neuropatia periferică constituie o entitate nozologică frecvent întâlnită în populația generală, afectează persoanele în vârsta aptă de muncă, implicând cheltuieli semnificative cauzate de costul investigațiilor, tratament, reabilitare [2]. Studiile populaționale indică o prevalență impunătoare de 14% la persoanele de peste 40 de ani, adică o prevalență similară migrenei [21]. Neuropatia periferică poate fi cauzată de o varietate de factori, inclusiv cancerul și tratamentele asociate, cum ar fi chimioterapia și radioterapia [12]. Incidența neuropatiei periferice variază în funcție de tipul de cancer și de tratamentul utilizat [9]. În general, neuropatia periferică este mai frecventă în cazul cancerelor hematologice, cum ar fi limfoamele maligne și mielomul multiplu [13].
În cazul limfoamelor maligne, neuropatia periferică poate fi cauzată de cancerul în sine sau de tratamentele utilizate pentru a-l trata, cum ar fi chimioterapia și radioterapia [27]. De asemenea, anumite tipuri de chimioterapie, cum ar fi taxanele și vinca-alcaloizii [28], sunt mai susceptibile să cauzeze neuropatie periferică decât altele [29]. Recidivele patologiei de fond influențează doar negativ evoluția bolii, calitatea și durata vieții acestor bolnavi [18]. Și situația se agravează amplificat, în cazul patologiei neurologice asociate [10]. Astfel, alterarea sistemului nervos în limfoamele maligne prezintă o problemă destul de importantă, primordial în plan de diagnostic timpuriu a neuropatiilor asociate cât și de tratament personificat al maladiei de fond [19]. Publicațiile consacrate leziunilor de sistem nervos periferic în limfoamele maligne variază în abordarea acestora la diverse grupuri de autori [17, 20, 23, 25]. Aceasta se poate explica prin incidență relativ rară a limfoamelor maligne comparative cu alte grupuri de maladii, domeniu foarte îngust și interdisciplinar specific de cercetare, multitudinea mecanismelor de lezare a structurilor nervoase periferice în agresia limfomatoasă, foarte frecvent un număr mic de pacienți incluși în studiu și/sau neuniformitatea criteriilor de diagnostic al neuropatiilor limfomatoase asociate limfoamelor maligne [27].
Neuropatiile periferice în mod habitual, nu sunt studiate ca parte componentă a algoritmului general de abordare clinică a pacienților cu suspecții de limfom [15]. Îndeosebi, este necesar și actual de depistat și investigat cât mai devreme posibil orice leziune suspectă de sistem nervos periferic asociată limfoamelor, deoarece acești pacienți prezintă un potențial înalt pentru agravarea acestora în cazul alegerii terapiilor neurotoxice antilimfom [6]. Astfel, devine posibilă premisa evitării complicațiilor dar și îmbunătățirii semnificative a calității vieții acestor pacienți.
Tratamentul neuropatiilor limfomatoase, de asemenea, este o problemă clinică complicată, în special în alterarea concomitentă a mai multor nervi cranieni de exemplu, aflați în proximitate anatomică geografică [14]. În acest context, depistarea cât mai timpurie a eventualelor leziuni de nervi cranieni ar permite prezentarea maximal conștientă a acestora în termen lung, cu impact semnificativ asupra calității vieții pacienților [24]. Din cauza lipsei unui screening clinic și funcțional al nervilor periferici și cranieni în abordarea clinică a pacienților hematologici, se ratează mai multe leziuni de sistem nervos periferic care ulterior pot induce complicații de divers grad de lezare a acestuia pe fundalul chimio- și radioterapiei prescrise [6]. Aceste date subliniază actualitatea problemei de abordare precoce a neuropatiilor în limfoamele maligne, impunând necesitatea efectuării studiului în acest aspect [3].
Scopul studiului constă în elucidarea tipurilor și subtipurilor clinice de neuropatii dezvoltate la pacienții cu limfoame maligne Hodgkin și non-Hodgkin, cu elucidarea particularităților electrofiziologice și funcționale de apreciere a calității vieții acestor pacienți pentru optimizarea algoritmului de evaluare și diagnostic timpuriu al acestora.