Abstract:
Boala hepatică steatotică (SLD) este un termen recent
întrodus, general pentru toate bolile de ficat care se
asociază cu steatoza hepatică, inclusiv boala hepatică
steatotică asociată disfuncției metabolice (MASLD) și
boala hepatică asociată consumului de alcool (ALD). În
plus, a fost stipulată o nouă categorie - boala hepatică
asociată cu disfuncția metabolică și consumul de alcool
(MetALD). Conform noii nomenclaturi și definiții,
pacienții cu MetALD prezintă caracteristici atât ale
MASLD, cât și ale ALD, inclusiv steatoza hepatică, 1 factor
de risc cardiometabolic din cinci, plus consumul mediu
zilnic de alcool de 20–50 g (femei) și 30–60 g (bărbați).
Noua definiție recunoaște coexistența și impactul aditiv al
consumului de alcool și al factorilor de risc metabolicic.
Factorii de risc metabolici și genetici sunt cei mai puternici predictori ai severității fibrozei hepatice asociate cu
alcoolul. Studiile observaționale arată că pacienții cu
MetALD și ALD precoce au un risc de peste trei ori mai
mare de a dezvolta ciroză decompensată în comparație cu
pacienții cu MASH, cât și un risc crescut pentru carcinomul
hepatic. Este bine cunoscut faptul că consumul concomitent
de alcool agravează prognosticul MASLD și ALD. Cu toate
acestea, patogeneza MASLD și ALD este multifactorială,
incomplet înțeleasă, iar impactul adevărat al consumului de
alcool asupra dezvoltării și progresiei SLD a rămas neclar.
Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a delimita
riscul relativ conferit de factorii metabolici, diferite
cantități (și tip) de alcool și alți factori patofiziologici care
ar putea influența dezvoltarea bolii, progresia, precum și
obiectivele de tratament. Foarte important, tratamentul
actual al SLD ar trebui să vizeze atât corecția factorilor
cardiometabolici, cât și abstinența alcoolului. Proiectele
viitoarelor studii clinice privind tratamentul MASLD,
MetALD și ALD trebuie să ia în considerare caracteristicile
atât ale MASLD, cât și ale ALD. Stipularea criteriilor
stricte pentru devizarea acestor entități distincte în cadrul
studiilor clinice ar oferi perspective semnificative asupra
eficacității tratamentelor într-un spectru mai larg de
pacienți.
