Abstract:
Sarcopenia (greacă sarx „carne” și penia „sărăcie”) este
descrisă în mod obișnuit ca o tulburare progresivă și
generalizată a mușchiului scheletic. Dincolo de îmbătrânire
au fost identificați mulți factori care contribuie la fenotipul
sarcopenic, cum ar fi malnutriția, inactivitatea și bolile
cronice precum boala pulmonară obstructivă cronică,
diabetul zaharat și cancerul. În diferite tipuri și stadii de
cancer, inclusiv cancerul pulmonar, sarcopenia s-a dovedit
a fi asociată cu o supraviețuire mai slabă. Până în prezent,
nu a fost atins un consens internațional cu privire la
sarcopenie. Și până acum, se folosesc diferite abordări
pentru a cuantifica sarcopenia. Definiția și criteriile de
diagnostic cele mai utilizate pe scară largă pentru
sarcopenie au fost stabilite de Grupul de lucru european
privind sarcopenia la persoanele în vârstă (EWGSOP) și
susținute de grupul de lucru din Asia pentru sarcopenie.
Acestea au fost aprobate pentru practica clinică și cercetare
de către diverse societăți științifice internaționale. În
consecință, sarcopenia poate fi determinată de puterea
musculară, cantitatea, calitatea și performanța fizică.
Standardul de aur pentru evaluarea neinvazivă a mușchilor
in cadrul sarcopeniei este imagistica prin CT cu evaluarea
densității țesutului muscular la nivelul vertebrei lombare
L3. Densitatea musculară poate fi măsurată pe o arie în
secțiune transversală (SMA) pe imagistica CT axială și
transformată într-un indice ajustat în funcție de înălțime,
indicele mușchilor scheletici (SMI), similar cu indicele de
masă corporală (IMC). Atenuarea densității musculare
scheletice derivată din CT (SMRA) este o măsură a calității
mușchilor care este asociată cu funcția, forța și performanța
fizică. Prin urmare, SMA sau SMI în combinație cu SMRA
pot permite evaluarea completă a sarcopeniei, numai prin
CT, dacă valorile limită respective sunt disponibile.
