Eficacitatea terapeutică a preparatelor antivirale cu acțiune directă la pacienții cu ciroză hepatică prin virus hepatitic C: 321.09 – Boli infecțioase, tropicale și parazitologie medicală: Teză de doctor în științe medicale

Abstract

Actualitatea și importanța problemei abordate Hepatita virală C este o maladie cu un impact semnificativ la nivel mondial. Datele Organizației Mondiale a Sănătății estimează aproximativ 71 de milioane de persoane pe glob infectate cu virusul hepatitic C (VHC) [1]. În Europa de Vest, aproximativ 5 milioane de persoane sunt infectate cu VHC: 30% din ei sunt candidați la transplant hepatic, iar 40% sunt în stadiul de ciroză hepatică [2]. În Republica Moldova, conform datelor cumulative, indicii de prevalență a morbidității HVC cronice au crescut de la 1855 cazuri în anul 2000 la 14928 cazuri în 2020 [3]. Prevalența infecției cu VHC în populația generală a fost estimată la 4,5-5,0%, predominând genotipul 1b - 98% [4; 5; 6]. În țara vecină, Ucraina, prevalența VHC în rândul populației generale a fost estimată la 4,0%, iar în România la 3,23% [2; 7]. Analizând caracteristicile după grupele de vârstă, s-a evidențiat că la adulți indicatorul este de 4,5 ori mai mare decât la copii [8]. Evoluția infecției cu VHC nu este constantă, iar progresia fibrozei se accelerează după vârsta de 50 de ani, indiferent de durata infecției [9]. Riscul anual de decompensare a cirozei hepatice la pacienții cu VHC constituie 3-5%, iar riscul de dezvoltare a carcinomului hepatocelular este de 1,4-6,9%, mortalitatea fiind de 2%/an [10; 11; 12]. În contextul datelor expuse, putem concluziona că, din punct de vedere epidemiologic, infecția cu VHC are un impact major asupra sănătății publice. Astfel, strategia OMS pentru Sănătatea Globală 2015-2030 constă în stoparea transmiterii hepatitelor virale și accesul tuturor persoanelor cu hepatită virală la servicii de prevenire, prin creșterea numărului de persoane testate pentru VHC de la 20% la 90% și a pacienților tratați de la 7% la 80% [1]. VHC prezintă o variabilitatea genetică înaltă, astfel, fiind posibilă infectarea gazdei cu mai multe tulpini virale. Prin urmare, putem spune că există o corelație directă între variabilitatea genomică a VHC și severitatea maladiei, precum și răspunsul la tratamentul antiviral. Rata răspunsului virusologic susținut (RVS) a crescut de la 5-20%, în monoterapia cu interferoni, până la 40-50%, în asocierea IFN cu RBV [13]. Oportunitatea administrării preparatelor antivirale cu acțiune directă (PAAD) este un avantaj major în tratamentul infecției cronice cu VHC, deoarece, cu reacții adverse minime, este redusă durata de tratament, prezintă posibilitate de administrare orală, o rată înaltă de RVS, scăderea rigidității hepatice, ameliorarea funcției hepatice [14]. Combinația de PAAD din diferite grupe și-a demonstrat efectul sporit, iar în prezent rata RVS ajunge, în cazul tratamentului cu PAAD, până la 85-98% chiar și la pacienții cu ciroză hepatică, îmbunătățind funcția hepatică cu circa 40% [15; 16; 17]. Descrierea situației în domeniul de cercetare și identificarea problemelor de cercetare Evaluarea eficacității și siguranței terapiei cu PAAD la pacienții cu ciroză hepatică cu virus hepatitic C sunt importante în special pentru elaborarea măsurilor de control și aplicarea diferitor regimuri de tratament antiviral pentru a obține răspunsul virusologic susținut. Studiile realizate până în prezent demonstrează că răspunsul virusologic susținut după tratamentul cu PAAD induce regresia cirozei hepatice și reduce riscul de mortalitate la pacienții cirotici [18; 19]. Totuși, riscul pentru dezvoltarea carcinomului hepatocelular, colangiocarcinomului și decompensării hepatice este încă semnificativ. Pacienții cu un grad de fibroză avansat și/sau cu risc sporit de dezvoltare a complicațiilor hepatice și extrahepatice necesită inițierea cât mai rapidă a terapiei antivirale. Datele obținute din studiile analizate sugerează că abordarea terapeutică corectă, precum și monitorizarea clinică a pacientului cu ciroză hepatică virală C, pot îmbunătăți calitatea vieții și preveni evoluția progresivă a maladiei spre carcinom hepatocelular sau decompensare. Prin urmare, supravegherea pe termen lung a acestor pacienți rămâne obligatorie. În ansamblu, studiul are o semnificație importantă, luând în considerație morbiditatea înaltă a cirozei hepatice prin VHC în Republica Moldova, și se încadrează în strategiile și sarcinile prevăzute de Programul Național de combatere a hepatitelor virale B, C și D. Scopul lucrării. Studierea eficacității tratamentului antiviral cu preparate antivirale cu acțiune directă la pacienții cu ciroză hepatică (prin evaluarea parametrilor clinici, biochimici, imagistici și de biologie moleculară) pentru optimizarea supravegherii și implementării schemelor eficiente de tratament. Obiectivele lucrării 1. Evaluarea datelor clinice, indicilor biochimici, hematologici și a altor parametri paraclinici la bolnavii cu ciroză hepatică cu virus hepatitic C la inițierea tratamentului antiviral. 2. Aprecierea (prin evaluarea indicilor biochimici, hematologici și testelor de biologie moleculară la 1, 3, 6, 12 luni de la inițierea tratamentului antiviral) eficienței schemelor de tratament antiviral la pacienții cu ciroză hepatică prin VHC: Sofosbuvir și Dclatasvir/Ledipasvir cu Ribavirin pe de o parte și Sofosbuvir și Daclatasvir/Ledipasvir fără Ribavirin, pe de altă parte. 3. Evaluarea rigidității hepatice apreciată prin Fibroscan la inițierea tratamentului, la 6 și 12 luni după tratament. 4. Analiza reacțiilor adverse și a complicațiilor în timpul și după tratament antiviral la bolnavii cu ciroză prin VHC. 5. Elaborarea propunerilor privind perfecționarea algoritmelor de tratament antiviral la pacienții cu ciroză pentru obținerea unui răspuns virusologic susținut. [...]