Abstract:
Severitatea traumatismului cranio-cerebral diferă mult în funcție de vârstă. Pacientul pediatric prezintă o serie de paticularități structurale distinctive. Diferenţele anatomice - capul mai mare în raport cu masa corporală, musculatură cervicală nedezvoltată ş.a. - facilitează transmiterea forţei cinetice spre creier. Acest aspect afectează răspunsul corpului copilului la traumatism. TCC determină o cascadă de reacţii metabolice şi inflamatorii cu consecinţe locale şi sistemice, care duc la ischemie cerebrală generală cu dezvoltarea edemului cerebral [1]. Traumatismele cranio-cerebrale ocupă locul de frunte în structura dizabilităților şi deceselor la copii [2]. Leziunile cerebrale asociate reprezintă una din cauzele majore ale complicațiilor, dizabilității, letalității copiilor, în special în orașele mari și preponderent în urma accidentelor rutiere [3]. Contuziile sau așa- numitele traumatisme cranio-cerebrale medii, de regulă, pot cauza sechele vizuale atât acute, cât și cronice, iar dacă acestea sunt repetate induc o perioadă de recuperare anevoioasă [1,4]. Deficitul vizual poate fi explicat prin mai multe modalități [5-7]. Mecanismul modificărilor vizuale are tangențe cu cel al traumatismului, care la rândul său, poate fi produs prin forțe directe sau indirecte asupra creierului, cu afectarea substanței albe [8].
[...]
