Abstract:
Introducere. Melatonina este un hormon endogen produs de glanda
pineală, implicat în reglarea ritmurilor circadiene și în alte procese
biologice esențiale. Descoperită în 1958 de către Aaron Lerner, melatonina
a captat rapid interesul științific datorită rolului său multifuncțional, având
aplicații importante în domenii precum somnologia, neurologia și
endocrinologia. Această lucrare oferă o perspectivă istorică asupra
descoperirii și utilizării melatoninei, subliniind contribuțiile științifice și
importanța terapeutică a acestui hormon.
Scopul lucrării: Scopul acestui studiu este de a realiza o sinteză
bibliografică privind evoluția cunoștințelor despre melatonină, de la
descoperire până la aplicațiile clinice actuale. De asemenea, se
urmărește evidențierea mecanismelor de acțiune și a diversității
utilizărilor melatoninei în practica medicală.
Materiale și metode. Lucrarea este un reviu bibliografic realizat prin
analiza a 42 de surse științifice, selectate din baze de date internaționale
precum PubMed, Scopus și Web of Science. Criteriile de selecție au
inclus lucrări publicate între 1958 și 2024, cu relevanță în ceea ce
privește descoperirea, mecanismele de acțiune și aplicațiile clinice ale
melatoninei. Informațiile au fost sintetizate pentru a urmări o Rezultate. Studiul a evidențiat mai multe etape cheie în descoperirea
și utilizarea melatoninei. (1) Descoperirea și cercetările inițiale (1958-
1970): Primele studii au asociat melatonina cu procesele pigmentare și
ciclul circadian, deschizând calea spre înțelegerea sa ca regulator al
ritmurilor biologice. (2) Extinderea aplicațiilor terapeutice (1970-
2000): Cercetările au demonstrat efectele antioxidante și
imunomodulatoare ale melatoninei, precum și eficacitatea sa în
tratamentul insomniilor, al sindromului jet lag și al tulburărilor
sezoniere afective. (3) Explorări moderne (2000-prezent): Studiile
recente se concentrează pe potențialul melatoninei în afecțiuni
neurodegenerative (Alzheimer, Parkinson), boli metabolice (diabet),
tulburări inflamatorii și oncologie, unde este utilizată ca adjuvant în
terapii complexe.
Analiza mecanismelor de acțiune a evidențiat efectele melatoninei
asupra receptorilor specifici (MT1 și MT2), precum și influența sa asupra
stresului oxidativ, inflamației și apoptozei. Utilizarea melatoninei ca
supliment alimentar a crescut semnificativ, însă reglementările
legislative privind doza și indicațiile variază considerabil între diferite
regiuni.
Concluzii. Istoria melatoninei reflectă tranziția sa de la o descoperire
fundamentală la o moleculă cu aplicații extinse în medicina modernă.
Dezvoltarea cercetărilor asupra melatoninei a deschis noi perspective
pentru înțelegerea ritmurilor biologice și pentru abordarea terapeutică
a multiplelor afecțiuni. Totuși, este necesară o standardizare mai
riguroasă a reglementărilor privind utilizarea sa, pentru a maximiza
beneficiile terapeutice și a minimiza riscurile asociate.
