Aspecte biofarmaceutice ale blocantelor H2 – histaminergice utilizate în terapia antiulceroasă

Abstract

Introducere. Analiza biofarmaceutică, ca componentă integrală a ciclului de dezvoltare a unui medicament, este aplicată extensiv în formularea, evaluarea calității și optimizarea biodisponibilității orale a blocantelor H2 – histaminergice (BH2), utilizate in terapia antiulceroasă, prezentând aport valoros în cercetarea formelor farmaceutice gastro-retentive. Scopul lucrării. Obiectivul acestei lucrări a constat în studiul preparatelor BH2 prezente pe piața farmaceutică din Rep. Moldova prin analiza aspectelor biofarmaceutice și a tendințelor actuale ale industriei farmaceutice de eficientizare a farmacoterapiei bolii ulceroase. Material şi metode. Studiul analitic al literaturii naționale și internaționale de specialitate, al bazelor de date și reviu comparativ. Evaluarea biofarmaceutică a BH2 a inclus studiul proprietăților fizicochimice, determinarea procentului formei neionizate la pH variat și aplicarea Regulei lui Lipinski [1]. Rezultate. Nomenclatorul de Stat al Rep. Moldova [2], include următoarele BH2: nizatidina, cimetidina, roxatidina, famotidina și ranitidina. În urma evaluării biofarmaceutice a fost constatat că compușii menționați sunt substanțe de sinteză cu nucleu furanic, imidazolic sau tiazolic, aparțin conform clasificării biofarmaceutice la clasa 3 și 4 (famotidina) și posedă proprietăți de absorbție și permiabilitate bune exclusiv în mediu acid. Datorită faptului că limitarea de bază în utilizarea BH2 constă în biodisponibilitatea scăzută, în mediu 50% și a unui timp de înjumătățire redus, în mediu 3 ore, care induce repetare frecventă a dozelor, în ultimele decenii, s-au conceput și dezvoltat mai multe formulări inovatoare care ar permite reținerea medicamentului în stomac. Tehnologiile cu cedare modificată includ: sisteme cu densitate mare (sisteme sink); sisteme flotante în sucul gastric; sisteme mucoadezive ce cauzează bioaderență la nivelul mucoasei stomacale; sisteme care pot expanda până la un diametru de 12-18 mm și rămân blocate la nivelul sfincterului piloric; sisteme magnetice și sisteme cu hidrogel superporos. Cea mai actuală și dinamică direcție de dezvoltare a medicamentelor BH2 cu cedare modificată este reprezentată de capsulele flotante efervescente având ca matriță polimeri (metilceluloză și chitosan) inclusiv compuși generatori de CO2, care este cedat în contact cu sucul gastric și este capturat ulterior de hidrocoloizi, astfel încât este asigurată flotabilitatea capsulei. Concluzii. Caracteristicile biofarmaceutice și fizico-chimice ale BH2 arată că acestea pot fi suporturi promițătoare pentru obținerea formelor medicamentoase cu cedare gastro-retentivă, pentru optimizarea terapiei antiulceroase.

Introduction. Biopharmaceutical analysis, as an integral part of a drug development cycle is extensively applied in formulation, quality assessment and optimization of oral bioavailability of H2-histaminergic blockers (BH2) used in antiulcer therapy, have a valuable contribution to the research of gastro-retentive pharmaceutical forms. Purpose of the paper. The objective of this work was to study the BH2 preparations present on the pharmaceutical market in the Republic of Moldova through the biopharmaceutical evaluation and the current trends of pharmaceutical industry to improve the pharmacotherapy of ulcer disease. Material and methods. Analytical study of national and international specialized literature, of databases, comparative review. Biopharmaceutical evaluation of BH2 have included the study of physicochemical properties, determining the percentage of non-ionized form at a varied pH and application of Lipinski’s rule of five [1]. Results. The State Nomenclature of the Republic of Moldova [2], includes the following BH2: nizatidine, cimetidine, roxatidine, famotidine and ranitidine. Following the biopharmaceutical assessment, it has been found that mentioned compounds are synthesized substances with a furan, imidazole or thiazole nucleus, which belong to the biopharmaceuticals classification to the 3 and 4 class (famotidine) and possess good absorption and permeability properties exclusively in acidic media. Because these substances have low bioavailability, on average 50% and a short half-life, over 3 hours, which induces frequent repetition of dosing, several innovative formulations have been developed over recent decades that would allow the drug to be retained in the stomach. Modified release technologies include: high density systems (sink systems); flotation systems in gastric juice; mucoadhesive systems that cause bioadhesion to the stomach mucosa; systems that can expand up to a diameter of 12-18 mm and remain locked at the pyloric level; magnetic systems and superporous hydrogel systems. The most current and dynamic direction of development of modified-release BH2 drugs is the effervescent floating capsules, having polymer matrices (methylcellulose and chitosan) and CO2- generating compounds which is released into contact with gastric juice and is captured by hydrocolloids, thats ensuring capsules buoyancy. Conclusions. The biopharmaceutical characteristics of BH2 indicate that they can be supports for the production of gastro-retentive release drugs for the optimization of antiulcer therapy.