Introducere. Tulburarea de deficit de atenţie şi hiperactiv-itate (TDAH) este o afecţiune neurodezvoltativă frecventă, cu o prevalenţă de 7.2%. Numeroase studii indică o asociere între TDAH şi dificultăţile de învăţare observate la copii. Un interes deosebit îl reprezintă tipurile specifice de tulburări de învăţare (TSÎ). Scop. Identificarea şi definirea principalelor tipuri de tulburări specifice de învăţare întâlnite la copiii cu TDAH, precum şi analizarea mecanismelor neuropsihologice implicate în apariţia acestora. Material şi metode. Studiile au fost selectate din baze de date precum PubMed, APA Psyclnfo, Scopus şi Journal of Attention Disorders. Au fost incluse articole nu mai vechi de anul 2015, în engleză sau română, relevante pentru identificarea principalelor tipuri de tulburări specifice de învăţare în TDAH şi a mecanismelor neuropsihologice implicate. Rezultate. Principalele TSÎ investigate separat în studii sunt: disgrafia (22-50%) caracterizată prin scris lent, lizibilitate redusă şi dificultăţi ortografice; dislexia (22-39%), definită prin dificultăţi în recunoaşterea cuvintelor, decodarea fonolog-ică şi fluenţa citirii; şi discalculia (17-18%), care implică probleme în înţelegerea conceptelor numerice, efectuarea calculelor şi aplicarea regulilor aritmetice. Conform acestei ordini, mecanismele neuropsihologice implicate includ dereglări în circuitele fronto cerebeloase şi premotorii, subactivarea regiunii temporo parieto occipitale stângi şi hipofuncţionalitate în zona intraparietală stângă. Concluzii. TDAH se asociază frecvent cu tulburări specifice de învăţare precum disgrafia, dislexia şi discalculia. Identificarea şi definirea fiecărui tip de dificultate, alături de înţelegerea mecanismelor neuropsihologice implicate permit un diagnostic diferenţiat şi o intervenţie educaţională adecvată.
Introduction. Attention Deficit Hyperactivity Disorder (ADHD) is a common neurodevelopmental condition with a prevalence of 7.2%. Numerous studies indicate an association between ADHD and learning difficulties observed in children. Of particular interest are the specific types of learning disorders (SLDs). Objective. Identification and definition of the main types of SLDs encountered in children with ADHD, as well as analysis of the neuropsychological mechanisms involved in their development. Material and methods. Studies were selected from databases such as PubMed, APA PsycInfo, Scopus, and the Journal of Attention Disorders. Articles no older than 2015, written in English or Romanian, were included if they were relevant to identifying the main types of specific learning disorders in ADHD and the neuropsychological mechanisms involved. Results. The main SLDs investigated separately in studies are: dysgraphia (22-50%), characterized by slow handwriting, reduced legibility, and spelling difficulties; dyslexia (22-39%), defined by difficulties in word recognition, phonological decoding, and reading fluency; and dyscalculia (17-18%), which involves problems in understanding numerical concepts, performing calculations, and applying arithmetic rules. In this order, the neuropsychological mechanisms involved include dysfunctions in the fronto-cerebellar and premotor circuits, underactivation of the left temporo-parieto-occipital region, and hypofunction in the left intraparietal area. Conclusion. ADHD is frequently associated with specific learning disorders such as dysgraphia, dyslexia, and dyscalculia. Identifying and defining each difficulty, along with understanding the underlying neuropsychological mechanisms, allows for differential diagnosis and appropriate educational intervention.
