Introducere. Glioblastomul este cea mai agresivă tumoră cerebrală cu prognostic sever. MGMT, genă implicată în repararea ADN-ului, poate fi inactivată prin metilarea promotorului, ceea ce creşte sensibilitatea la chimioterapia alchi-lantă. Astfel, statusul MGMT devine un biomarker esenţial în tratamentul glioblastomului. Scop. Revizuirea datelor din literatura de specialitate privind metilarea promotorului MGMT la pacienţii cu glioblastom, pentru integrarea acestui biomarker în practica clinică actuală. Material şi metode. A fost efectuată o căutare sistematică în bazele de date PubMed, Scopus şi HINARI, incluzând articole publicate între 2015-2025. Au fost selectate studii clinice, meta-analize şi analize retrospective care au evaluat statusul MGMT prin metode standardizate (MSP-PCR, pyrosequencing, qPCR, NGS), incluzând 42 de articole şi 7000 de pacienţi. Rezultate. Frecvenţa metilării MGMT în glioblastom variază între 35% şi 55%, în funcţie de populaţie şi tehnica utilizată. Pacienţii cu status metilat MGMT au avut, de obicei, un interval mai lung până la progresia bolii şi o supravieţuire globală mai mare comparativ cu restul pacienţilor. Metilarea MGMT a fost mai frecvent observată la pacienţii cu vârsta sub 60 de ani. Totodată, tiparele de metilare au evidenţiat o tendinţă de corelaţie între gradul de rezecţie tumorală şi statusul clinic postoperator. Mai multe studii sugerează integrarea analizei MGMT în ghidurile terapeutice standard, alături de profilarea IDH şi 1p/19q. Concluzii. Metilarea promotorului MGMT este un biomarker stabil şi clinic relevant în glioblastom, cu impact major asupra deciziilor terapeutice. Integrarea testării MGMT în evaluarea iniţială ar putea permite personalizarea tratamentului şi pozitivarea prognosticului pacienţilor.
Introduction. Glioblastoma is the most aggressive brain tumor with a severe prognosis. MGMT, a gene involved in DNA repair, can be inactivated by promoter methylation, which increases sensitivity to alkylating chemotherapy. Thus, MGMT status becomes an essential biomarker in the treatment of glioblastoma. Objective. Comprehensive review of literature data on MGMT promoter methylation in glioblastoma patients to identify optimal strategies for integrating this biomarker into clinical practice. Material and methods. A systematic search was conducted in PubMed, Scopus, and HINARI databases, including articles published between 2015-2025. Clinical studies, meta-analyses, and retrospective analyses evaluating MGMT status through standardized methods (MSP-PCR, pyrosequencing, qPCR, NGS) were selected, including 42 articles and over 7000 patients. Results. The frequency of MGMT methylation in glioblastoma varies between 35% and 55%, depending on the population and the technique used. Patients with MGMT methylated status usually had a longer time to disease progression and longer overall survival compared to the rest of the patients. MGMT methylation was more frequently observed in patients younger than 60 years of age. At the same time, meth-ylation patterns showed a correlation trend between tumor resection grade and postoperative clinical status. Several studies suggest integrating MGMT analysis into standard therapeutic guidelines, along with IDH and 1p/19q profiling. Conclusion. MGMT promoter methylation represents a stable and clinically relevant biomarker in glioblastoma, significantly influencing therapeutic decisions. Systematic integration of MGMT testing into initial patient evaluation could enable more personalized treatment approaches and improved prognosis.
