REZUMAT: Divergențele de diagnostic clinic și medico-legal reprezintă unul dintre indicatorii
esențiali ai calității serviciilor medicale spitalicești și ai siguranței pacientului. În Republica Moldova
se constată lipsa unei metodologii comune pentru serviciile de medicină legală și de anatomie patologică
privind identificarea, raportarea și analiza acestor discrepanțe.
Cercetarea a fost realizată conform unei metodologii mixte. Componenta cantitativă a constat
în chestionarea tuturor experților medico-legali autorizați să efectueze expertize pe cadavre. Componenta
calitativă a inclus interviuri cu manageri de spitale la nivel republican, regional și municipal.
Scopul studiului a fost optimizarea managementului cazurilor de divergență de diagnostic clinic
și medico-legal, în vederea sporirii calității actului medical.
Studiul a evidențiat absența unui mecanism clar și funcțional de management instituțional al
discrepanțelor dintre diagnosticul clinic și cel medico-legal în Republica Moldova. Rezultatele relevă
necesitatea consolidării colaborării dintre instituțiile medicale și Centrul de Medicină Legală, în special
în ceea ce privește raportarea constatărilor post-mortem. Participanții au subliniat importanța
relansării conferințelor clinico-anatomice cu implicarea experților medico-legali, pentru a oferi o
platformă de feedback și învățare interdisciplinară. De asemenea, a fost remarcată lipsa unui sistem
coerent de înregistrare și analiză a discrepanțelor, fapt care limitează posibilitatea de elaborare
a politicilor de prevenție. În contextul cadrului normativ fragmentat, se impune clarificarea
responsabilităților instituționale privind raportarea și utilizarea informațiilor obținute din autopsiile
medico-legale.
ABSTRACT: Discrepancies of clinical and medico-legal diagnosis are one of the essential
indicators of the quality of hospital medical services and patient safety. In the Republic of Moldova
there is a lack of common methodology for medico-legal and pathology service on the identification,
reporting and analysis of discrepancies.
The research was conducted according to the mixed methodology. The quantitative component
consisted of questioning all medico-legal experts authorized to examine cadavers. The qualitative
component included interviews with hospital managers at republican, regional and municipal levels.
The aim of the study was to improve the management of cases of discrepancies in clinical and
forensic diagnosis in order to increase the quality of medical care.
The study highlighted the lack of a clear and functional mechanism for the institutional management
of clinical and medico-legal diagnostic discrepancies in the Republic of Moldova. The findings
reveal the need to strengthen the collaboration between medical institutions and the Center of Forensic Medicine, especially in terms of reporting post-mortem findings. Participants emphasized
the importance of relaunching clinico-anatomical conferences with the involvement of medico-legal
experts to provide a platform for feedback and interdisciplinary learning. They also noted the lack of
a coherent system for recording and analyzing discrepancies, which limits the possibility to develop
prevention policies. In the context of the fragmented regulatory framework, there is a need to clarify
institutional responsibilities for the reporting and use of information obtained from medico-legal
autopsies.
