Tehnica de inserare a microelectrozilor în nucleul subtalamic în intervenția de stimulare cerebrală profundă la pacienți cu boala Parkinson: Teză de doctor în științe medicale: 321.21 Neurochirurgie

Abstract

INTRODUCERE. Boala Parkinson (BP) este a doua cea mai frecventă afecțiune neurodegenerativă, după maladia Alzheimer, având o prevalență de 1% la persoanele peste 60 de ani și de până la 4% la vârsta de 80 de ani [1]. În Republica Moldova, estimările sugerează circa 12.000 de pacienți, corespunzând unei prevalențe de 1–3% la populația vârstnică. Manifestările motorii (tremor, rigiditate, bradikinezie, instabilitate posturală) sunt frecvent însoțite de simptome non-motorii, cu impact major asupra calității vieții. Terapia medicamentoasă cu levodopa și agoniști dopaminergici este eficientă în stadiile incipiente, dar în fazele avansate apar fluctuații motorii și diskinezii, reducând semnificativ beneficiile. În aceste cazuri, opțiunile neurochirurgicale devin indispensabile. Stimularea cerebrală profundă (DBS), introdusă în anii ’90, s-a impus ca metodă de referință în managementul BP refractare la tratament, având ca țintă principală nucleul subtalamic (STN) [2–4]. Precizia plasării electrodului este optimizată prin înregistrarea intraoperatorie cu microelectrozi (MER), care permite identificarea funcțională a STN în timp real și completează datele imagistice stereotactice [5,6]. Lucrarea își propune să evalueze rolul MER în DBS la pacienții cu BP, analizând aspectele tehnice, eficiența clinică și implicațiile acestei metode pentru siguranța și optimizarea managementului chirurgical.

INTRODUCTION. Parkinson’s disease (PD) is the second most frequent neurodegenerative disorder after Alzheimer’s disease, with a prevalence of 1% in people over 60 years old and up to 4% by the age of 80 [1]. In the Republic of Moldova, estimates suggest around 12,000 patients, corresponding to a prevalence of 1–3% in the elderly population. Motor manifestations (tremor, rigidity, bradykinesia, postural instability) are commonly accompanied by non‑motor symptoms with a major impact on quality of life. Pharmacologic therapy with levodopa and dopamine agonists is effective in the early stages, but in advanced phases motor fluctuations and dyskinesias emerge, significantly reducing benefits. In such cases, neurosurgical options become indispensable. Deep brain stimulation (DBS), introduced in the 1990s, has become the reference method for managing PD refractory to medical treatment, with the subthalamic nucleus (STN) as the main target [2–4]. The accuracy of electrode placement is optimized by intraoperative microelectrode recording (MER), which enables real‑time functional identification of the STN and complements stereotactic imaging data [5,6]. This work aims to evaluate the role of MER in DBS for PD, analyzing technical aspects, clinical effectiveness, and the implications of this method for safety and optimization of surgical management.