Factorii clinico-sociali în dezvoltarea fenomenului de stigma în depresie. Rezumatul tezei de doctor în științe medicale. Programul de doctorat 321.06 – Psihiatrie și narcologie

Abstract

Teza de doctorat „Factorii clinico-sociali în dezvoltarea fenomenului de stigma în depresie” abordează o problemă majoră de sănătate publică, cu implicații profunde asupra accesului la servicii de sănătate mintală, aderenței la tratament și calității vieții persoanelor afectate de depresie. Depresia este una dintre cele mai frecvente tulburări mintale la nivel global, fiind asociată cu dizabilitate funcțională semnificativă, risc suicidar crescut și impact socioeconomic considerabil. În acest context, stigmatizarea depresiei reprezintă un factor determinant care contribuie la întârzierea solicitării ajutorului specializat, la subdiagnosticare și la întreruperea tratamentului. Scopul principal al cercetării a fost identificarea și analiza factorilor clinici și sociali care influențează dezvoltarea și menținerea stigmei asociate depresiei, precum și evaluarea relației dintre stigmatizare și caracteristicile sociodemografice ale persoanelor investigate. Cercetarea a fost realizată în Republica Moldova, într-un context socio-cultural particular, marcat de acces limitat la servicii specializate de sănătate mintală și de persistența unor stereotipuri negative legate de tulburările mintale. Metodologia studiului a inclus o abordare cantitativă, bazată pe utilizarea instrumentelor validate internațional pentru evaluarea stigmei asociate depresiei, în special Depression Stigma Scale (DSS). Analiza statistică a urmărit corelațiile dintre nivelurile stigmei personale și percepute și variabilele sociodemografice (vârsta, sexul, nivelul de educație, statutul socioeconomic), precum și contactul anterior cu serviciile de sănătate mintală. Prelucrarea datelor a permis identificarea tiparelor de stigmatizare și a factorilor asociați acestora. Rezultatele obținute evidențiază existența unor diferențe semnificative între stigma personală și stigma percepută, aceasta din urmă fiind mai pronunțată. Aceste constatări sugerează că, deși unele persoane nu manifestă atitudini stigmatizante directe, percepțiile privind atitudinile societății rămân predominant negative. Factorii sociali și culturali joacă un rol esențial în consolidarea stigmei, influențând comportamentele de evitare și reținerea în solicitarea sprijinului specializat. Concluziile tezei subliniază necesitatea unor intervenții multidimensionale pentru reducerea stigmei asociate depresiei, care să combine măsuri de educație și informare publică cu reforme structurale în sistemul de sănătate mintală. Valoarea teoretică a cercetării constă în aprofundarea cunoașterii factorilor determinanți ai stigmei în context național, iar valoarea practică rezidă în formularea unor recomandări pentru politici publice și programe de intervenție orientate spre reducerea stigmatizării și îmbunătățirea accesului la servicii de sănătate mintală în Republica Moldova.

The doctoral thesis “Clinical and Social Factors in the Development of Stigma in Depression” addresses a major public health issue with significant implications for access to mental health services, treatment adherence, and quality of life among people affected by depression. Depression is one of the most prevalent mental disorders worldwide and is associated with substantial functional impairment, increased suicide risk, and considerable social and economic burden. In this context, stigma related to depression represents a key barrier to timely help-seeking, accurate diagnosis, and continuity of care. The main objective of the research was to identify and analyze the clinical and social factors contributing to the development and persistence of stigma associated with depression, as well as to examine the relationship between stigmatizing attitudes and sociodemographic characteristics. The study was conducted in the Republic of Moldova, a socio-cultural setting characterized by limited availability of specialized mental health services and persistent negative stereotypes regarding mental disorders. The research employed a quantitative methodological approach, using internationally validated instruments for measuring depression-related stigma, particularly the Depression Stigma Scale (DSS). Statistical analyses focused on identifying correlations between personal and perceived stigma and variables such as age, gender, educational level, socioeconomic status, and previous contact with mental health services. This approach allowed for a detailed examination of stigma patterns and associated factors. The findings reveal a clear distinction between personal stigma and perceived stigma, with the latter being consistently higher. This suggests that societal norms and shared beliefs continue to reinforce negative representations of depression, even when individuals do not explicitly endorse stigmatizing views. Social and cultural factors emerged as significant determinants influencing stigma levels and help-seeking behavior. The conclusions emphasize the need for multidimensional strategies to address depressionrelated stigma, combining public education and awareness-raising initiatives with structural improvements within the mental health care system. The scientific value of the thesis lies in its contribution to understanding stigma determinants in a national context, while its practical relevance consists in providing evidence-based recommendations for public policies and intervention programs aimed at reducing stigma and improving access to mental health care in the Republic of Moldova.