dc.description |
Simpozion Naţional de Oncologie cu participare internaţională „Vigilenţa oncologică în activitatea medicală, depistarea precoce şi tratamentul tumorilor” dedicat aniversării de 40 ani de activitate a Catedrei de Oncologie, Hematologie şi Radioterapie a USMF “N. Testemiţanu”, catedra de oncologie, hematologie şi radioterapie, USMF „N.Testemiţanu”, Republica Moldova |
en_US |
dc.description.abstract |
Introducere. În ultimii ani pentru optimizarea tratamentului cancerului mamar a fost adoptat Protocolul clinic
instituțional și național. Tratamentul în acest caz era indicat pentru tot grupul de bolnave cu cancer mamar. Aspectul
individualizat era parțial ignorat. Actualmente majoritatea specialiștilor, savanților susțin conceptul tratamentului personificat în cancer la general și a cancerului mamar în special. Acest deziderat se confirmă nu numai de aspectul
individual al bolnavei cu cancer mamar, dar și prin particularitățile biologice, molecular-genetice, a celor
imunohistochimice a carcinomului mamar.
Scopul lucrării:Studierea atitudinii față de tratamentul protocolar și personificat al cancerului mamar a
specialiștilor din diferite țări.
Materiale și metode:Au fost studiate datele bibliografice de specialitate din diferite țări și opiniile medicilor
oncologi din țară privitor la tratamentul personificat al bolnavelor cu cancer mamar versus tratament protocolar.
Rezultate:Specialiștii oncologi din TEC și E, mai ales din Franța, Italia, Spania, Singapore, Marea Britanie, dar și
din Ucraina, Belorusi consideră că , dat fiind particularitățile individuale, personale ale carcinomului mamar, terapia
trebuie să fie nu protocolară, dar personificată. Anume dereglările moleculare pot servi ca agenți terapeutici. Așa apar
alte entități ale carcinomului mamar selectiv, individualizat. Aceste particularități oncogenice ale protein-kinazei
(AKT1), receptorilor protein-kinazelor (ERBB2 sau HER - 2), factorului de creștere a fibroblaștilor (FGFR1), a fatidilinozitol-bifosfotaz
-3 kinazei α (PIK3CA) pot sta la baza tratamentului personificat. Savanții argumentează driverul
oncogenic este definit ca alterație genetică singulară sau multiplă care determină progresarea tumorii. Analiza genomică
a cancerului mamar primar și metastatic a identificat un numar mare de potențiali driveri tumorali și deci conceptul mai
multor entități genomice în cancerul mamar. Una dintre cele mai cunoscute mutații esete în ERBB2, însă tratamentul
acestor cancere cu inhibitori ai tirozin-kinazei nu a fost eficient. Agenții noi ca alpelisib și taselisib, care se află în faza
1 de studii, și sînt direcționați asupra subunității catalitice a tirozin-kinazei au rezultate încurajatoare. Altă alterație
specifică include PIK3CA, care presupune amplificații a ciclinei D1. La 10% dintre acești pacienți cu cancer mamar
ER+, este prezentă și amplificarea FRGF, care răspund bine la tratament cu dovitinib și lucetanib.
Alte mutații care au atras atenția recent includ alterații ale protein kinazei B(4% din pacienți) care pot fi tratați cu
inhibitori ai proteinkinazei B și inhibitori ai mTOR. O altă mutație include pacienți cu cancer ER-, PR-, HER2-, dar
pozitivi pentru EGFR, care pot beneficia de tratament cu inhibitori ai EGFR.
Au mai fost identificați alți driveri tumorali, valoarea lor clinică la moment nu este clară.
Studierea driverilor tumorali are trei probleme importante de soluționat:
1. crearea și menținerea unei baze de date de alterări genetice, cu specificarea mutației din clona tumorală primară
sau subclonele apărute pe parcursul evoluției tumorii
2. determinarea impactului asupra tratamentului a prezenței sau lipsei alterațiilor genetice
3. determinarea dacă driverii tumorali pot servi țintă pentru agenții terapeutici existenți sau de perspectivă.
Testele genomice sunt utile pentru determinarea mecanismelor de rezistentă la medicamentele convenționale.
Mutații ale receptorilor ER1 au fost determinate in 10 – 30% din cancerele metastatice ER+, rezistente la terapie
hormonala. Interesant este faptul că foarte puține tumori primare au mutatii ale ER1 la stadiile inițiale. Aceasta
sugerează faptul ca fie aceste mutații sint expresate foarte slab în tumorile primare, sau apar pe parcursul tratamentului.
Două tehnici diferite pot fi utilizate pentru identificarea si tratamentul clonei letale.
1. Identificarea subclonei letale în tumoarea primară prin secventiere genomică masivă – fapt care se face cu
succes pentru cancerul de prostată. Acest fapt ar permite efectuarea unui tratament neoadjuvant pentru eradicarea clonei
letale.
2. Identificarea clonei letale apărute în timpul tratamentului prin monitorizarea ADN circulant.
Pe lînga identificarea clonelor letale secventierea genomică poate fi folosită pentru determinarea heterogenitații
tumorii, care este in sine, un factor de pronostic negativ. Studiile recente au arătat heterogenitatea tumorala în cancerul
mamar.
Cercetătorii mai subliniază necesitatea identificării mecanismelor de evoluție tumorală personificată.
1. identificarea defectelor de reparație a ADN – poate fi utilă în tratamentul cancerelor BRCA1/2 pozitive,
sugerând sensibilitatea acestora la agenți alchilanți.
2. identificarea instabilitătii genomice si heterogenitătii tumorale – acumularea alterațiilor genomice este legata de
rezistența la everolimus. În perspectivă acest fapt ar putea fi folosit pentru crearea agenților personalizați de blocare a
procesului de mutageneză.
3. descifrarea mecanismelor de mutații.
Un alt aspect al tratamentului personificat ar fi și identificarea impactului mecanismelor imune asupra răspunsului
la tratament.
Mecanismele imune, în special acumularea limfocitelor ce infiltrează stroma tumorală are efect asupra
tratamentului. Datele recente sugerează că prezența anumitor antigeni tumorali pot induce un raspuns imun al gazdei,
fapt ce ameleorează tratamentul. Acest fapt presupune că unele clone ar putea răspunde la imunoterapie prin inhibarea
celulelor tumorale la „punctul de control” al T-limfocitelor.
Concluzii: Majoritatea savanților susțin tratamentul personificat al cancerului mamar versus tratament
protocolar.Tratamentul personalizat al cancerului mamar impune implimentarea în practică a cercetărilor genomice,
imunohistochimice, a răspunsului imun și identificarea noilo driveri tumorali și chiar necesitatea unei noi clasificări
histologice și imunohistochimice a carcinomului mamar. Continuarea cercetărilor imunogenetice, identificarea
mutațiilor, a polimorfizmului asociat cu riscurile metastatice. |
en_US |