Relevanța clinică a endoscopiei digestive avansate în herniile axiale esofagiene

Abstract

Hiatal hernia is a frequently diagnosed condition, endoscopically defined as a more than 2 cm separation of the caudally displaced esophagogastric junction and diaphragmatic impression. The anatomy and physiology around the esophagogastric junction is complex, especially because the anatomical positions of upper gastrointestinal structures change during swallowing, inspiration, and insufflation of air into the stomach. There is a clear relation between the gastro-esophageal reflux disease and sliding hiatal hernia. Approximately 75% of patients with reflux-esophagitis have a hiatal hernia, compared to approximately 10% of patients without esophagitis. Moreover, half the patients with hiatal hernia have esophagitis, whereas this is uncommon in patients without hiatal hernia. Despite the prevalence of gastro-esophageal reflux disease and hiatal hernia, the diagnostic accuracy and interobserver variability of the endoscopic diagnosis of hiatal hernia have not been studied extensively. There are many important factors an endoscopist needs to be aware of before evaluating the presence of a hiatal hernia. The aim of this paper is to evaluate and summarize various diagnostic classifications and highlight the clinical applications of advanced endoscopy in the diagnosis of different types of the esophageal hernia.

Hernia hiatală este definită ca alunecarea joncțiunii esofago-gastrice supradiafragmal, în mediastin, mai mult de 2 cm. Anatomia și fiziologia joncțiunii esofago-gastrice este complexă, mai ales pentru că pozițiile anatomice ale structurilor gastro-intestinale superioare se schimba în timpul ingestiei, inspirației și la insuflarea aerului în stomac. Există o relație clară între boala de reflux gastro-esofagian și hernia hiatală glisantă. Aproximativ 75% dintre pacienții cu reflux- esofagită au o hernie hiatală, comparativ cu aproximativ 10% dintre pacienți fără esofagită. În plus, jumatate din pacientii cu hernie hiatală au esofagită, în timp ce acest lucru este mai puțin frecvent la pacienții fără hernie. În ciuda prevalenței bolii de reflux gastro-esofagian și herniei hiatale, diagnosticul și acuratețea, variabilitatea diagnosticului endoscopic de hernie hiatală nu au fost studiate pe larg. Există mai mulți factori importanți de care endoscopistul trebuie să fie conștient înainte de a evalua prezența unei hernii hiatale. Scopul acestei lucrări a fost de a evalua și a rezuma diferitele clasificări diagnostice și a evidenția aplicațiile clinice actuale ale endoscopiei avansate pentru diagnosticarea diferitor forme de hernii hiatale.