Incidența modificărilor ultrasonografice renale în pielonefritele acute

Abstract

Introducere: Ultrasonografia este metoda utilizată în determinarea modificărilor structurale renale. În pielonefritele acute se pot determina dimensiuni renale normale sau mărite, parenchimul renal cu grosime normală sau mărită, reducerea diferențierii cortico-medulare și scăderea ecogenității renale. Studiul a avut ca scop determinarea ultrasonografică a incidenței modificărilor renale la pacienții cu diagnosticul prezumtiv sau stabilit de pielonefrită acută. Material și metode: Explorarea renală s-a efectuat cu sonda convexă cu frecvența de 3,5MHz. Au fost investigați 50 de pacienți cu vârsta cuprinsă între 20 și 60 de ani, care aveau indicația medicului urolog pentru efectuarea examenulului ultrasonografic. Raportul dintre barbați și femei a fost de 1:2,3. Toți pacienții au prezentat diverse manifestări clinice precum sindromul inflamaţiei locale (durerea lombară), sindromul inflamaţiei generale (febră, frisoane, hipertranspiraţii), simptome sugestive infecţiei urinare (disurie, micţiuni imperative, dureri pubiene asociate cu actul micţional), leucocite și bacterii în urină, depistate la analiza generală de urină, leucocitoză și creșterea VSH-ului. Rezultate: Dintre 50 de pacienți investigați, 10 (20%) pacienți aveau rinichi cu aspect ultrasonografic normal, iar 40 (80%) pacienți au demonstrat diverse modificări cum ar fi diferențierea cortico-medulară incertă, îngroșarea parenchimului renal sau creșterea dimensiunilor renale (longitudinale și transversale). Concluzii: Vârsta variată a pacienților denotă că infecțiile urinare sunt caracteristice oricărei vârste, femeile fiind de 2 ori mai susceptibilie decât bărbații. Lipsa modificărilor ultrasonografice nu indică absența pielonefritei acute, însă prezența lor reflectă o gravitate mai mare sau un stadiu avansat al patologiei.