Problema antibioticorezistenţei microbiene

Abstract

Întroducere: Rezistența antimicrobiană este capаcitatea microbilor (bacterii, viruși, paraziți și ciuperci ) de a dezvolta rezistență printr-un anumit mеcanism, împotriva mеdicamentelor care anterior erau capabile să le combаtă,făcând tratamentul mai puțin еficient sau complet inеficient.Pe lîngă аntimicrobiene mai există şi un alt tip de rezistenţă non-mеdicamentos legat de: biocide, inclusiv dezinfеctanţi şi agenţi tensioactivi; metale grele; solvеnţi; substanţe chimice derivate din plante.Problema pandemiei antibioticorezistenţei nu este doar una microbiană, de asemenea este strîns legată de contextul social, politic şi economic care are o influenţă semnificativă asupra bunăstării sănătăţii publice, sistemului agro-zootehnic şi sistemului economic la nivel mondial, iar pentru o combatere eficientă trebuiesc implicaţi diverşi factori de decizie responsabili de aceasta: autorităţile din industria producerii şi cercetării medicamentelor; din sectorul de înregistrări a produselor biologic active;de prelucrare şi inactivare a deşeurilor;autorităţi din domeniul sănătăţii umane şi animale;siguranţa alimentelor şi furajelor;din sectorul protecţiei apelor şi a mediului;administraţiile publice locale şi centrale; depatamente; instituşii; organizaţii non-comerciale şi societăţi civile la general. Scopul lucrării: Constatarea problemei antibioticorezistenţei microbiene la etapa contemporană. Materiale şi metode: S-a realizat un studiu discriptiv populaţional cu utilizarea datelor epidemiologice din 30 de ţări din Europa şi inclusiv Republica Moldova ce abordează această problemă a antibioticorezistenţei microbiene. S-a efectuat meta-analiză pentru a obţine o estimare unică a antibioticorezistenţei, acest proces de cunoaştere statistică s-a efectuat cu combinarea şi prelucrarea datelor conform etapizării: din totalitatea publicaţiilor la tema abordată, s-a colectat şi analizat cele mai sigure investigaţii cu veridicitate şi calitate înaltă; s-a efectuat gradul de corelare a publicaţiilor cu principiile meta-analyzei preconizate; îmbinarea informaţiilor cantitative din aceste studii analizate şi calcularea şi determinarea indicilor statistici şi metoda sociologică prin chestionarea publicului larg cu utilizarea Google Drive pentru efectuarea sondajului web noiembrie,2020 pe un total de 153 persoane din Republica Moldova.Chestionarul a fost conceput in 3 secţiuni: prima secţiune a cuprins întrebari deschise cu indicarea vârstei,gender şi nivel educaţional. În a doua secţiune participanţii au trebuit sa raspundă la un set de întrebari urmate de răspunsuri şi a treia secţiune a fost testare a experienţei şi cunoştinţelor despre preparatele antibacteriene. Rezultate: Rezultatele cercetării demonstrează o variaţie mare a rezistenţei antimicrobiene în EU/EEA în dependenţă de speciile bacteriene, clasele de antibiotice şi regiunea geografică,unde cea mai înaltă se atestă în ţările de est şi sud Europa,cea mai mică în nordvestul Europei,iar specia Acinetobacter prezintă cele mai mari valori de rezistenţă la antibiotice din totalul agenţilor patogeni studiaţi. Specia bacteriană cea mai frecvent raportată este E. coli - 44,2%, apoi urmată de S.aureus -20,6%, K. pneumoniae -11,3%, E. faecalis -6,8%, P. aeruginosa -5,6%, S pneumoniae -5,3%, E. faecium -4,5% și specii Acinetobacter -1,7%. Cele mai înalte cifre de antibioticorezistenţă pentru agenţii patogeni Gram-negativi (E.coli, K.pneumoniae, Acinetobacter spp., P.aeruginosa ) s-au depistat în Grecia, România şi Cipru, iar cele mai mici în Norvegia, Suedia, Finlanda şi pentru agenţii patogeni Gram-pozitivi (E.faecalis, E.faecium, S.aureus, S.pneumoniae ) s-au evidenţiat în Grcia, Romînia, Polonia, iar cele mai joase în Olanda, Luxemburg, Norvegia Evaluînd rezultetele studiilor naţionale se constată ca în ţara noastră incidenţa antibioticorezistenţei microbiene este net superioară celei oficial înrtegistrată în UE, iar populaţia de rînd nu este informată la nivel pentru a putea conştientiza ca antibioticorezistenţa este un impact clinic, economic şi social semnificativ. Concluzii: Problema antibioticorezistenţei microbiene necesită o integrare mai eficientăpentru optimizarea prevenirii, supravegherii si controlului infecţiilor prin microorganisme rezistente la antibiotice de către comunităţile medicale şi organizaţiile guvernamentale.