Diagnosticul, tabloul clinic și tratamentul defectelor cuneiforme

Abstract

Introducere. În prezent, s-a constatat o creștere a incidenței leziunilor cuneiforme la nivelul țesuturilor dentare dure. Acestea apar la coletul dintelui, afectând smalțul și dentina, formând depresiuni în formă de V. Frecvent depistate la canini și premolari, aceste defecte influențează estetic și funcțional pacienții. Netratate, pot duce la fracturi dentare. Scopul lucrării. Identificarea factorilor etiologici care contribuie la apariția leziunilor cuneiforme, analiza particularităților clinice ale acestora, și evaluarea metodelor eficiente de diagnostic și tratament. Material și metode. Analiza articolelor publicate în bazele de date PubMed și MedLine, folosind cuvintele-cheie „non-carious cervical lesions” și „the aetiology of NCCL”. Am selectat studii clinice și articole științifice în care s-au examinat semnele subiective (anamneza) și semnele obiective obținute prin inspecție, percuție și sondare. Rezultate. Defectele cuneiforme au fost întâlnite frecvent la canini (36,16% - 37,64%) și premolari (20,58% – 23,63%). La pacienții sub 30 de ani, s-au observat leziuni superficiale, pe când pacienții peste 40 de ani au prezentat leziuni mai profunde. Simptomul comun a fost hipersensibilitatea la stimuli termici, chimici și mecanici. În funcție de severitatea leziunilor, tratamentul a inclus măsuri generale, cum ar fi administrarea de suplimente cu conținut de fosfor, calciu, microelemente și vitamine, și măsuri locale, precum utilizarea pastelor desensibilizante, corectarea tehnicii de periaj, aplicarea soluțiilor remineralizante, obturarea cu materiale compozite, confecționarea fațetelor sau a coroanelor dentare, și tratamente ortodontice. Concluzii. Defectele cuneiforme reprezintă o patologie polietiologică, necesitând un diagnostic precoce și un tratament adaptat gradului de evoluție. Obturarea cu materiale compozite s-a dovedit a fi cea mai eficientă și utilizată metodă de tratament.

Background. The incidence of cuneiform lesions in hard dental tissues is currently increasing. These lesions appear at the tooth neck, affecting both the enamel and dentin forming V-shaped grooves. Detected frequently in canines and premolars, these defects influence patients` aesthetics and functional aspects. Left untreated, the defects can lead to dental fractures. Objective of the study. To identify the etiological factors contributing to the occurrence of cuneiform lesions, to analyze the clinical characteristics of these lesions, and to evaluate efficient diagnosis and treatment methods. Material and methods. Analysis of articles published in PubMed and MedLine databases using the keywords “non-carious cervical lesions” and “etiology of NCCL”. Clinical studies and scientific articles were selected to examine subjective (anamnesis) and objective signs obtained through inspection, percussion, and probing. Results. Cuneiform defects were frequently found in canines (36.16% - 37.64%) and premolars (20.58% - 23.63%). Superficial lesions were found in patients under 30 years old, while patients over 40 years old presented deeper lesions. Hypersensitivity to thermal, chemical, and mechanical stimuli was the most common symptom. Depending on the severity of lesions, the treatment included general measures such as supplementation with phosphorus, calcium, microelements, and vitamins and local measures such as the use of desensitizing pastes, correction of tooth brushing technique, application of re-mineralizing solutions, the use of composite fillings, veneers or crowns, and orthodontic treatment. Conclusion. Cuneiform defects are polyetiological lesions, requiring early diagnosis and treatment tailored to the stage of their evolution. Composite fillings have proven to be the most efficient and commonly used treatment method.