Barorezistența pereților duodenului uman la presiune intraduodenală crescută (studiu experimental)

Abstract

Introducere. Parametrii fizico-mecanici ai materialelor biologice se studiază mai intens începând cu anii 60 – 70 ai secolului trecut. Pe moment, se fac tentative de a stabili zonele cu rezistență scăzută ale pereților organelor cavitare. Cercetări de acest gen sunt impuse de frecvența în creștere rapidă a politraumatismelor, inclusiv cu implicarea organelor cavității abdominale. Scop. Determinarea localizărilor leziunilor pereților duodenului la testul de barorezistență indus experimental. Material și metode. Materialul supus studiului au fost testate cu un – sistem pentru stabilirea barorezistenței a organelor tubulare. Sub acest unghi, a fost întreprins un studiu experimental pe 25 de cazuri – persoane cu vârste cuprinse între 21 și 87 de ani, 19 bărbați și 6 femei. Rezultate. Astfel, a urmat stabilirea ariilor pereților duodenali cu barorezistență scăzută, unde s-a ținut cont de porțiunile duodenului, direcția, numărul și lungimea rupturilor pereților duodenali. Așadar, rupturi, macroscopic accesibile, ale pereților duodenului s-au înregistrat preponderent (32,0±8,52% - 8 observații) la nivelul duodenului orizontal inferior (DIII). Rupturi cu sediul în limitele DII – DIII s-au depistat în 6 (24,0±7,79%) cazuri. Leziuni similare cu sediul la nivelul DIII și DIV au avut loc la 5 (20,0±7,30%) subiecți. Leziuni izolate ale pereților duodenului descendent s-au depistat în 3 (12,0±5,93%) cazuri. Sub acțiunea presiunii crescute în lumenul DI, soluții de continuitate s-au produs în două (8,0±4,95%) cazuri. Ruptură izolată la nivelul flexurii duodenale inferioare s-a observat într-un singur caz (4,0±3,58%). Concluzii. Rezistența pereților duodenului uman, în anumită măsură, manifestă tendință de reducere în sens distal de la DI spre DIV. Ea, la fel, este condiționată de direcția în care se aplică solicitările mecanice asupra probelor supuse examinării – longitudinal sau transversal. Probele denotă o rezistență limită sporită fiind supuse tensionărilor în sens longitudinal.

Introduction. Physical and mechanical parameters of biological materials has been studied more intensively since the 60-70 of the last century. At the moment, attempts are made to determine areas of weakness of the walls of hollow organs. Researches of this kind are required by rapidly increasing frequency of polytrauma, including the involvement of the organs of the abdominal cavity. Purpose. Determining the location of lesions in the duodenum wall after the experimentally induced baroresistance test. Material and methods. Study material was tested with a – system for establishing the baroresistance of hollow organs. An experimental study was conducted on 25 cases – people aged 21 to 87 years, 19 men and 6 women. Results. Thus, followed the establishment of duodenal wall areas with low baroresistance, where were taken into account portions of the duodenum, the number and length of breaks of the duodenal wall. So, macroscopic accessible tears of the duodenal wall were recorded mainly (32,0±8,52% - 8 observations) in the lower horizontal duodenum (DIII). Tears located within the DII – DIII were detected in 6 (24,0±7,79%) cases. Similar lesions located in the DIII and DIV occurred in 5 (20,0±7,30%) subjects. Isolated lesions of the walls of descending duodenum were found in 3 (12,0±5,93%) cases. Under the action of high pressure in the lumen DI solutions of continuity occurred in two (8,0±4,95%) cases. Isolated rupture at the level of the inferior duodenal flexure was observed in one case (4,0±3,58%).Conclusions. The resistance of human duodenum wall, to a certain extent, trends to reduce in distal direction from DI to DIV. It, also, is conditioned by the direction in which is applied the mechanical stress on the samples under examination – longitudinal or transverse. Evidence shows increased resistance limit to tensions in the longitudinal direction.