Analysis factors used for dental extraction planning in orthodontics

Abstract

Background. The debate of orthodontic treatment, with or without extractions, was discussed more than a century. With usage of modern technics, the rate of extractions diminished. For streamlining of the proper treatment, the need of argumentation of extractional orthodontic treatment is primordial. Objective of the study. To determine the factors that influence the treatment plan, with or without extractions, in order to establish the stomatognathic system´s morphofunctional equilibrium. Material and Methods. A clinical study, based on 14 patients files was done. Selected patients had between 7 to 35 years and reported dento-maxillary anomalies. The study relied on assessment of photostatic analysis, pre-treatment study cast, lateral cephalometry and OPT records. Results. In the decision-making process, following parameters were evaluated: patient complaint, soft tissue profile, dental crowding, overbite, midline deviation, growth potential and pattern, incisor axes, curve of Spee, 3rd molar eruption space, vertical dimension. It was established that for the patients aged ≤12±2 years, growth potential was the most significant factor, and for patients aged ≥14±2 years the determinant parameters were: 85,71% patient profile, 78,57% dental crowding, 71,42% incisor axes. Conclusion. (1) Esthetic aspect, soft tissue profile and degree of dental crowding were the keys for decision-making regarding orthodontic treatment, with or without extractions. (2) Based on age and modern orthodontic treatment methods dental extractions are approached accordingly.

Introducere. Dezbaterea tratamentului ortodontic, cu sau fără extracții dentare, are loc mai mult de un secol. În vederea dezvoltării de noi tehnici de tratament, rata extracțiilor a diminuat. Argumentarea tratamentului cu extracții și necesitatea raționalizării deciziei luate prevede o listă de criterii. Scopul lucrării. De a determina factorii ce stau la baza planului de tratament, cu sau fără extracții, pentru restabilirea echilibrului morfofuncțional al aparatului stomatognat. Material și Metode. S-a efectuat un studiu clinic în baza fișelor medicale a 14 pacienți cu anomalii dento-maxilare, cu vârsta 7-35 ani. La baza studiului a stat analiza și interpretarea examenului fotostatic, examenului biometric al modelelor de studiu, ortopantomografiei și cefalometriei. Rezultate. Au fost analizați parametrii ce determină tratamentul, cu sau fără extracții dentare, precum: acuzele pacientului, profilul facial, înghesuirea dentară, overbite-ul, linia estetică, potențialul și tipul de creștere, axa incisivilor, curba Spee, spațiul de erupere al molarului 3, inocluzia sagitală. În urma studiului, s-a stabilit că potențialul de creștere este factorul predominant pentru pacienții cu vârsta ≤12±2 ani, iar pentru pacienții cu vârsta ≥14±2 ani, factorii determinanți sunt: în 85,71% profilul pacientului, în 78,57% înghesuirea dentară, în 71,42% axa incisivilor. Concluzii. (1) Aspectul estetic, profilul, gradul de înghesuire dentară au fost factorii decizionali în tratamentul stabilit. (2) Extracțiile dentare sunt abordate diferit în dependență de vârstă și de metodele moderne utilizate în ortodonție.