Stările de hiperprolactinemie în artrita juvenilă idiopatică

Abstract

Actualitatea. Cauze multiple ale prolactinemiei pot fi identifi cate la unii pacienţi cu afecţiuni reumatice. Prolactina asigură menţinerea cartilajului, osteogeneza, procesul de creştere, proliferarea şi apoptoza, precum şi eliberarea mediatorilor proinfl amatori de către celulele imune – fenomene ce pot atât induce cât şi preveni afecţiunile reumatice. Obiectivul acestei cercetări este de a analiza nivelul seric al prolactinei la pacienţii cu artrită juvenilă idiopatică (AJI), şi asocierea cu indicii demografi ci şi de activitate a bolii. Materiale şi metode. Studiul a inclus 50 copii cu artrită juvenilă idiopatică. Au fost analizaţi nivelurile bazale serice ale prolactinei în corelaţie cu indicii de durată şi activitate a AJI. Diagnosticul de AJI a pacienţilor a fost stabilit în baza criteriilor ILAR/ACR. Rezultate şi discuţii. Indicii demografi ci ai subiecţilor din studiu au relevat: vârsta medie 9,74 ani, vârsta medie la debut - 6,1 ani, durata medie a bolii - 4,85 ani, distribuţia genderică 1:1,47. Forma oligoarticulară s-a constatat în 43%, forma poliarticulară seronegativă în 27,6% şi forma sistemică 24,8 % cazuri. Scorul JADAS-71 a relevat în mediu 23,35 puncte. Paraclinic, creşterea nivelului seric a prolactinei s-a constatat la 6 din 50 de pacienţi (12% cazuri; fete:băieţi=4:2). Manifestări clinice specifi ce stărilor cu hiperprolactinemie (galactoree, dereglari ale câmpului vizual, sindrom tumoral hipofi zar) nu au fost evidenţiate. În cazul a 2 din 6 pacienţi s-a menţionat cefalee periodică. Abnormalităţile prolactinei serice corelează cu activitatea bolii (scorul JADAS > 25 puncte în toate cazurile cu hiperprolactinemie) şi vârsta mică la debut (1,5-2,5 ani). Conform datelor din literatură, prolactina, cât şi estrogenii reprezintă hormoni pro-infl amatori, iar nivelurile înalt crescute la femei, explică raportul înalt femei:bărbaţi. Corelaţi hiperolactinemiei cu indicii de activitate a multor afecţiuni reumatologice sunt încă contradictorii. Atât hipo- cât şi hiperprolactinemia induc stări imunocompromise. TNFα şi IL-6 au posibilitatea de a stimula secreţia de prolactină, care reprezintă o altă cauză a hiperprolactinemiei la pacienţii cu afecţiuni reumatice. Concluzii. In concluzie, nivelele serice crescute ale prolactinei în cazurile de artrita juvenilă idiopatică poate sugera posibil rolul său în răspuns autoimun. Identifi carea comorbidităţilor endocrine în artrită juvenilă idiopatică, are drept scop prevenirea şi limitarea impactului bolii asupra dezvoltării copilului.

Background. Multiple causes of hyperprolactinemia can be identified in some patients with rheumatic diseases. Prolactin maintains cartilage maintenance, osteogenesis, growth, proliferation, and apoptosis as well as the release of proinflammatory mediators by immune cells – events that can both induce and prevent rheumatic diseases. The aim of this study is to analyze the serum prolactin level in patients with juvenile idiopathic arthritis (JIA), and their association with demographic and disease indices. Methods and materials. The study included 50 children with juvenile idiopathic arthritis. We assessed basal serum prolactin levels in correlation with the JIA duration and activity indices. The JI diagnosis was established based on the ILAR / ACR criteria. Results and discussion. The demographic indexes of subjects in the study revealed: mean age 9.74 years, mean age at the onset - 6.1 years, mean disease duration - 4.85 years, gender distribution 1: 1.47. The oligoarticular form was found to be in 43%, the seronegative polyarticular form in 27.6%, and the systemic form 24.8%. The JADAS-71 score averaged 23.35 points. Paraclinical findings revealed hyperprolactinemia in 6 of 50 patients (12% of cases; girls: boys = 4: 2). Clinical manifestations of specific conditions with hyperprolactinemia (galactorrhea, disturbance of visual field, pituitary tumor syndrome) have not been identified. In 2 out of 6 patients, the periodic headache was noted. Serum prolactin abnormalities correlate with disease activity (JADAS score> 25 points in all cases with hyperprolactinemia) and low onset age (1.5-2.5 years). According to literature data, prolactin along with estrogen is a pro-inflammatory hormone, and high levels in women explain the high proportion of women: men. The correlation of hyperprolactinemia with the indices of the activity of many rheumatologic conditions is still contradictory. Both hypo- and hyperprolactinemia induce immunocompromised conditions. TNFα and IL-6 have the potential to stimulate prolactin secretion, which is another cause of hyperprolactinemia in patients with rheumatic diseases. Conclusions. In conclusion, elevated serum levels of prolactin in cases of idiopathic juvenile arthritis may possibly suggest its role in an autoimmune response. Identification of endocrine comorbidities in juvenile idiopathic arthritis aims to prevent and limit the impact of disease on child development.