Sănătatea şi drepturile sexuale şi reproductive ale femeilor cu dizabilităţi în Moldova

Abstract

Introducere. Drepturile sexuale şi reproductive (DSR) fac parte din categoria drepturilor fundamentale ale omului. Drepturile sexuale şi reproductive ale persoanelor cu dizabilităţi, nu sunt expres reglementate în legislaţia R. Moldova. La nivel naţional nu există statistici sau sisteme stabilite de colectare, monitorizare, raportare şi evaluare a datelor cu privire la accesarea serviciilor de planificare familială, utilizarea metodelor de contracepţie, avorturi, infecţii cu transmitere sexuală, numărul de naşteri în rândurile femeilor cu dizabilităţi. Articolul dat reprezintă rezultatul analizei situaţionale a respectării DSR ale femeilor cu dizabilităţi locomotorii şi a bazei legislative şi actelor normative ale R. Moldova în domeniul DSR ale persoanelor cu dizabilităţi. Scopul. Domeniul DSR ale persoanelor cu dizabilităţi a fost mai puţin explorat în Moldova. De aceea ne-am propus să identificăm problemele cu care se confruntă femeile şi fetele cu dizabilităţi ale aparatului locomotor în exercitarea DSR şi anume: a) identificarea nevoilor femeilor şi fetelor cu dizabilităţi ale aparatului locomotor în sănătatea sexuală şi reproductivă (SSR); b) identificarea nevoilor de asistenţă a principalilor intermediari (membri de familie, medici de familie, asistenţi sociali) în oferirea sprijinului femeilor şi fetelor cu dizabilităţi ale aparatului locomotor în accesarea informaţiei şi serviciilor de SSR; c) examinarea cadrului legal, normativ şi instituţional cu privire la DSR ale persoanelor cu dizabilităţi; d) formularea de recomandări care să adreseze unele aspecte ale problemelor identificate. Materiale şi metode. Identificarea barierelor care stau în calea exercitării acestor drepturi a fost posibilă în baza analizei interviurilor şi chestionarelor completate de către femeile cu dizabilităţi locomotorii, membrii familiilor acestora, medici de familie şi asistenţi sociali din Edineţ, Cahul, Hînceşti şi Chişinău. Analiza interviurilor şi chestionarelor completate precum şi analiza cadrului legal care se referă la sănătatea şi drepturile sexuale şi reproductive pentru a evalua cum acesta facilitează sau dimpotrivă defavorizează persoanele cu dizabilităţi au fost efectuate de către experţii grupului multidisciplinar de lucru, care a inclus experţi în sănătatea reproductivă, medicina de familie, drept şi reprezentanţi ai ONG-urilor. Rezultate. Accesul limitat la instituţiile publice în domeniul SSR, lipsa cunoştinţelor în domeniul dat la toate grupurile intervievate şi numărul restrâns al surselor de informare în domeniu au fost determinate, ca fi ind problemele majore cu care se confruntă femeile cu dizabilităţi locomotorii în calea exercitării acestor drepturi. Concluzii. Analiza situaţională a permis să facem următoarele concluzii: femeile cu dizabilităţi în R. Moldova nu beneficiază pe deplin de existenţa unor prevederi legale elaborate în limitele standardelor internaţionale, accesul la serviciile de SSR este limitat datorită lipsei accesului către instituţiile medicale, a echipamentului necesar, adaptat nevoilor acestui grup de beneficiari în instituţiile respective, medicii de familie evită consilierea sau prescrierea contraceptivelor femeilor cu dizabilităţi din cauza cunoştinţelor insuficiente în domeniu dat, asistenţii sociali şi membrii familiilor femeilor cu dizabilităţi nu au cunoştinţe îndeajuns în domeniu, pentru a putea oferi suport informaţional femeilor cu dizabilităţi.

Summary. A situational analysis was carried out on knowledge of SRHR, sources of information, access, and quality of services of women with locomotor disabilities in Moldova. The results showed poor knowledge among women with disability about their SRHR, fear to have a disabled baby; low demand for services, due to existing barriers, poor knowledge of where to address for services; poor access to services: lack of adapted infrastructure: lack of ramps, toilets, not adapted elevator, lack of adapted gynecological chairs. Women felt stigmatized, discriminated and coerced into making the decision to interrupt the pregnancy or discouraged to have kids when they addressed SRH services. They mentioned the low quality of services, due to services providers' capacity gaps; poor knowledge of the SRR and needs of people with disability, unfriendly attitude, and discriminatory behavior. At the policy level: there are gaps in policies/ standards, making service providers accountable for respecting SR rights.