Anemia feriprivă în sarcină: protocol clinic naţional PCN-377

Abstract

Anemia feriprivă este una dintre cele mai răspândite patologii. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, anemia în timpul sarcinii și anemia post-partum este foarte frecventă în întreaga lume și prezintă anumite riscuri pentru sănătatea mamei și copilului [1]. Simptomele și semnele materne includ oboseală, paloare și stres cardiovascular, performanțe mintale și fizice reduse și un risc crescut de transfuzie a sângelui [2, 3]. Funcțiile tiroidiene și ale sistemului imunitar pot fi, de asemenea, afectate [2, 4]. Cel mai frecvent tip de anemie în sarcină este anemia cu deficit de fier (AF), atât în întreaga lume, cât și în țările dezvoltate, în pofida deceniilor de studii și recomandări privind prevenirea și tratamentul ei [1, 2, 5]. Conform datelor oferite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, carenţa de fier afectează 30% din populaţia globului; aproximativ 1,3 miliarde de locuitori [5]. Anemia fierodeficitară se înregistrează la 8-15% dintre femeile de vîrsta reproductivă, iar deficitul de fier în organism se constată la fiecare a treia femeie [1, 2]. Circa 50-60% dintre gravide suferă de anemie fierodeficitară, iar la 70% dintre acestea se depistează deficit de fier [12]. Fierul este esențial pentru multe procese fiziologice din corp: pentru sinteza hemoglobinei în celulele roșii și mioglobinei în miociste, precum și pentru funcționarea unei game largi de enzime dependente de fier. Echilibrul adecvat al fierului în organism este important pentru bunăstarea și calitatea vieții noastre. În timpul sarcinii, este nevoie de fier matern crescut ca urmare a solicitării fătului și a placentei în creștere, creșterea masei de eritrocite și, în al treilea trimestru, extinderea volumului de sânge matern [13, 14]. Cu toate acestea, în timpul sarcinii există numeroși factori de risc pentru deficiență de fier sau anemie de fier, inclusiv o dietă deficitară de fier, probleme gastrointestinale care afectează absorbția sau un interval scurt de interpretare [15]. Alte cauze ale anemiei includ boli parazite, deficiențe de micronutrienți, și hemoglobinopatii moștenite genetic[16]. S-a constatat o asociere puternică între anemia moderată până la severă la 28 de săptămâni de gestație și severitatea hemoragiei intra și postpartum [17], care determină 23% din decesele materne[18]. Cu toate acestea, unele documente nu au raportat nicio asociere semnificativă între anemie și naștere prematură, nou-născuți cu greutate redusă la naștere sau morbiditate maternă, cu excepția cazurilor de anemie severă[19]. În mod tradițional, anemia maternă a fost deseori asociată cu un rezultat fetal suboptimal; cu toate acestea, datele care susțin acest concept nu sunt clare[20, 21]. Mai multe studii observaționale arată că deficitul de fier în timpul sarcinii poate provoca în mod independent tulburări cognitive sau comportamentale la copil [18-20]. AF în timpul sarcinii este deasemenea asociată cu o serie de efecte dăunătoare asupra fătului, incluzând restricția creșterii intrauterine, moartea antenatălă a fătului, infecția, nașterea prematură și dereglarea neuro-dezvoltării, care poate fi ireversibilă [18-20]. Prevenirea și tratamentul AF, în special fierul, sunt disponibile pe scară largă, dar nu tot timpul sunt suficient de aplicate. În Republica Moldova, anual, nasc peste 10000 de femei cu anemii fierodeficitară stabilită, ceea ce reprezintă 56,4% din toate naşterile și incidența lor este în creștere. Povara economică a societăţii este considerabilă, fiind determinată de costul enorm estimat pentru profilaxia și tratamentul acestei patologii. Iată de ce anemia fierodeficitară este o problemă de sănătate publică.