Patogeneza proceselor inflamatorii în rinichi

Abstract

Summary The aim of this study was to investigate the mechanisms of microbian inoculation and their influence on the inflammatory process development in the kidneys. The study was based on the group of pacients with the chronic pielonefritis, which were parallel with the routine investigation, examinated for the presence of the urinary reflux by the radioizotopic methods and the AFMF Introducere. Majoritatea infecţiilor urinare sunt localizate primar la nivelul intestinului uman, de unde acestea ajung în regiunea permeala la femei şi în regiunea meatului uretral la bărbaţi. Prin meatul uretral în ambele cazuri germenii vor accenziona contracurent cu ajutorul fimbriilor în uroteliul căilor urinare. Pe parcursul tubului urinar germenii se fixează pe celulele epiteliale are uroteliului, determinând apariţia sindromului inflamator. Prin secreţia unor lizine şi a unor endotoxine se realizează paralizia căilor urinare, ureterul transformându-se într-un tub rigid, ce permite ascensiunea germenilor patogeni până la bazinetul renal. Procesul de paralizie a musculaturii pieloureterale continuă, ceea ce contribuie la apariţia stazei, favorizând pătrunderea germenilor în interstiţiul renal. Obiective. Dezideratul acestei lucrări constă în determinarea rolului refluxului urinar şi a fenomenului adheziei microbiene în patogeneza inflamaţiilor renale. Material şi metodă. Studiul se bazează pe un grup de pacienţi cu pielonefrită cronică în număr de 18 persoane, cărora paralel cu investigaţiile de rutină l-i s-a determinat prezenţa refluxului urinar prin m etoda radioizotopică (renogramă sau scintigramă), precum şi prezenţa fenomenului adheziei fimbriale microbiene (FAFM) în sedimentul urinar. Rezultate. Prezenţa refluxului urinar determinat prin metoda radioizotopică a fost depistată la 15 pacienţi dintre cei 18 din lotul examinat. Schimbări ale sedimentului urinar, nu depistare a fenomenului adheziei fimbriale, au fost relevate la 14 pacienţi. Aşadar, se determină o corelaţie directă în ambele investigaţii efectuate. Mai frecvent fenomenul adheziei microbiene s-a depistat în sedimentul urinelor alkaline. Examenul bacteriologic al urinei examinate a depistat mai des geneza colibacilară şi pe cea proteică a infecţiei. Concluzie. Conform materialelor prezentate, în care la majoritatea pacienților s-a depistat refluxul urinar în asociere cu FAFM, putem presupune prezenţa ambelor mecanisme de inoculare microbiană în organ, care asociîndu-se duc la o progresare a procesului inflamator în rinichi.