Mecanisme etiopatogenice implicate în bruxism

Abstract

Rezumat. Sub denumirea de bruxism este cunoscută parafuncţia ce are drept consecinţă uzura pronunţată a arcadelor dentare, tulburări ale muşchilor masticatori şi ale articulaţiei temporo–mandibulare. La inceputul secolului trecut, Karolyi, apoi Marie şi Pietkiewicz scriau că “scrâşnitul dinţilor reuneşte de asemenea leziuni ale sistemului nervos central” şi propuneau termenul de bruxomanie. Termenul de bruxomanie a fost utilizat, în 1907, în Franţa de către Marie şi Pietkecwicz, iar termenul de bruxism, acceptat şi astăzi, a fost utilizat în literatura de specialitate pentru prima dată de Frohman în 1931, pentru a denumi scrâşnirea şi frecarea nefuncţională a dintilor. Etiologia bruxismului constituie subiectul unor inepuizabile dezbateri. Pe plan international, din datele recent publicate in literatura de specialitate se observa un consens in ceea ce priveste o implicare multifactoriala (Lobbezoo, 2001) in mecanismele patogenice ale bruxismului. Primele opinii privind etiologia bruxismul au avut in vedere contactele dento-dentare si patologia contractiilor muusculare. Ideile au evoluat pana la implicarea factorilor comportamentali si in special a aspetelor legate de somn(Brocard, 2007). Attanasio R.(1991) si Lobbezo si colab(2006) citati de Leonardo Lopez do Nascimento si colab. in 2008 arata ca etiologia bruxismului nocturn implica factori locali, sistemici, psihologici si ereditari. Prezenta lucrare realizează o trecere în revistă a principalelor mecanisme etiologice implicate în producerea şi întreâinerea beuxismului.

Summary. Bruxism stands for the parafuncion resulted from the pronounced wear of dental arches, disorders of jaw muscles and of temporo–mandibular joint. At the beginning of XXth century, Karolyi, and then Marie and Pietkiewicz wrote that “teeth gnash also hold lesions of central nervous system” and proposed the term of „bruxomanie”. The term of „bruxomanie” was used, in 1907, in France by Marie and Pietkecwicz, whilst the term of „bruxism”, accepted today, was used in literature for the first time by Frohman in 1931, to name teeth gnashing and non-functional rubbing. Etiology of „bruxism” is an inexhaustible subject of debates. Internationally, the recent data published in literature offer a consensus regarding the multifactorial involvement (Lobbezoo, 2001) in the pathogenic mechanisms of bruxism. The first views on the etiology of “bruxism” were expressed on dento-dental contacts and on the pathology of muscle contractions. Ideas evolved up to the involvement of behavioral factors and especially of aspects related to sleep (Brocard, 2007). Attanasio R. (1991), Lobbezo and Colab (2006) quoted by Leonardo Lopez do Nascimento and Colab, in 2008, show that nocturnal bruxism etiology involve local, systemic, psychological and hereditary factors. This paper provides a review of the main etiological mechanisms involved in producing and maintaining bruxism.