Diabetul zaharat în Republica Moldova – realităţi şi perspective

Abstract

Introducere. Conform datelor din literatura de specialitate, diabetul zaharat (DZ) este o maladie pandemică, adesea dificil controlată şi cu o amploare fără precedent asupra sănătăţii populaţiei. Prevalenţa globală a DZ continuă să crească, atingând şi 10% în populaţia unor ţări. Diabetul este cauză a dezabilităților şi a șaptea cauză de deces a populaţiei globale din cauza complicațiilor: cardiovasculare, renale, circulatorii, iar speranţa de viaţă a pacienţilor cu diabet este cu zeci de ani mai mică faţă de persoanele sănătoase. Conform datelor Federaţiei Internaţionale de Diabet (FID), numărul total de diabetici la nivel global este de 415 mln, iar către anul 2040 va atinge 642 mln. Totodată, 542 mii de copii din lume sunt diagnosticaţi cu DZ tip 1, iar una din șapte nașteri este afectată de diabet gestațional. Factorii de risc nutriţionali, precum consumul excesiv de grăsimi saturate şi de grăsimi trans, de zahăruri şi de sare, consumul redus de fructe şi de legume, precum şi inactivitatea fizică sunt cauzele principale ale DZ tip 2. Scopul. Studierea aspectului epidemiologic al DZ cu identificarea măsurilor de prevenire și de control pentru reducerea morbidităţii prin diabet în Republica Moldova (RM). Material şi metode. A fost întreprins un studiu epidemiologic descriptiv retrospectiv, care a vizat analiza datelor privind morbiditatea cauzată de DZ în populaţia ţării, datele fiind selectate din Anuarul Statistic al Sistemului de Sănătate din Moldova. Totodată, au fost analizate surse bibliografice internaţionale şi naţionale care prezintă date, inclusiv estimative, privind impactul DZ asupra populaţiei globale şi celei din ţară. Rezultate. Între anii 2013 şi 2021, incidenţa prin DZ în populaţia RM a crescut de circa 1.4 ori, de la 28,3 până la 40,2‰₀, la adulţi sporind de la 35,1 până la 50,6‰₀ şi la copii de la 0,9 până la 2,1‰₀. În anul 2021, incidenţa DZ tip 1 a constituit 5,4 faţă de 3,4 ‰₀ (anul 2013), inclusiv la adulţi 6,4 faţă de 3,4‰₀ şi printre copii 2,0 faţă de 0,8‰₀. Prevalenţa DZ în populaţia ţării în perioada menţionată a sporit de peste două ori, de la 224,8 până la 482,6‰₀, inclusiv la adulţi de la 279,2 până la 611,8‰₀ şi la copii de la 4,7 până la 10,8‰₀. În perioada inclusă în analiză, a sporit şi prevalenţa DZ tip 1 de la 39,9 până la 72,0‰₀, inclusiv la adulţi de la 48,7 până la 88,9‰₀ şi la copii de la 4,1 până la 10,8‰₀, respectiv. Este de menţionat că este în creştere şi indicele mortalităţii prin DZ de la 10,1 până la 13,2‰₀₀. Conform datelor statistice, în RM circa 56% din populație este supraponderală, iar 22,9% dintre persoane sunt obeze, proporţia femeilor obeze fiind de 1,6 ori mai mare decât cea a bărbaţilor. Concluzii. Morbiditatea prin DZ, inclusiv prin DZ de tip 1, în populaţia RM este în creştere continuă atât la adulţi, cât şi la copii. FID estimează către anul 2045 o prevalenţă a DZ tip 1 în RM de 6,8‰₀. În acest context, se conturează necesitatea unei ample intervenţii în populaţia RM, care ar viza factorii de risc în dezvoltarea DZ, inclusiv fenomenul de obezitate, promovând modul sănătos de viaţă, alimentaţia sănătoasă cu reducerea consumului de carbohidraţi. Campaniile mass-media și marketingul social, odată cu screening-ul populaţiei, au potenţialul de a determina schimbări pozitive, influențând comportamentul populaţional în vederea formării unuia cu risc redus pentru dezvoltarea DZ.